Uleiul de nucă de cocos este un subiect fierbinte pe internet, unii lăudându-i beneficiile, iar alții, în schimb, subliniind cât de nesănătoase sunt grăsimile pe care le conține. O astfel de discrepanță și este complet neclar pe cine să crezi.
Opinia mea personală se bazează pe fapte și experiență, deși s-ar putea să nu fiți de acord cu ea.
Publicitatea omniprezentă a uleiului de cocos îmi amintește de lobby-ul pentru uleiul de măsline de acum douăzeci de ani. Atunci, Rusia a fost copleșită de un val de informații despre efectele benefice ale uleiului de măsline asupra sănătății, în urma cărora am renunțat la uleiurile noastre native de floarea-soarelui, de in și de rapiță în favoarea uleiului de măsline extravirgin.
Același lucru se întâmplă acum cu uleiul de cocos – cu spume la gură se demonstrează că este cel mai bun pentru prăjit, că poate înlocui chiar laptele matern (da, astfel de afirmații minunate pot fi găsite și pe internet). Cu toate acestea, înainte de a include uleiul de cocos în alimentația ta, citește mai jos de ce s-ar putea să nu fie o idee bună.
Mai întâi, să vorbim pe scurt despre ce este uleiul de cocos.
Uleiul de cocos se obține din nuca de cocos, un fruct foarte răspândit în țările tropicale. Se extrage la cald sau la rece și apoi se folosește atât în bucătărie, cât și în cosmetică.
Caracteristici nutriționale și beneficii ale uleiului de cocos
Uleiul de cocos este solid la temperatura camerei și se poate topi atunci când este încălzit. Ca orice altă grăsime, este un furnizor de vitamine liposolubile, adică vitaminele A, K, E și D.
Uleiul de nucă de cocos conține 99,9% grăsimi, majoritatea saturate. De asemenea, conține cantități foarte moderate de acizi grași mononesaturați și polinesaturați.
Acizii grași saturați care se găsesc în cantități mari în acest ulei sunt acidul lauric (studiile au arătat că acesta poate influența producția de acizi Omega 3 și are proprietăți antibacteriene și antivirale) și acidul miristic, care reglează disponibilitatea acizilor Omega 3 în organism.
Uleiul de cocos vs. uleiul de măsline extravirgin: Comparație nutrițională
Deși uleiul de cocos și uleiul de măsline conțin aproximativ aceeași cantitate de calorii pentru fiecare 100 ml, uleiul de măsline extravirgin este compus în principal din grăsimi mononesaturate, cum ar fi acidul oleic, care sunt foarte benefice pentru sănătatea cardiovasculară, spre deosebire de grăsimile saturate. grăsime În plus, uleiul de măsline extravirgin este bogat în vitamina E, care are o funcție antioxidantă, în timp ce uleiul de cocos nu are.
De ce nu este bun de mâncat uleiul de cocos?
1. Acizii grași saturați
Acizii grași saturați sunt responsabili, printre altele, de creșterea cantității de colesterol total din sânge (atât cel rău, cât și cel bun), de creșterea coagulării sângelui, de rezistența la insulină, de aritmia cardiacă și de creșterea tensiunii arteriale. Și acum, pentru comparație – 100 g de ulei de cocos conține 87 g de acizi grași saturați, untul – 55 g, uleiul de palmier – 50 g, untura – 47 g și laptele 3,2% – 1,9 g.
2. Punctul de fum
Atunci când folosiți orice grăsime pentru prăjire sau coacere, trebuie să respectați regula: uleiul presat la rece (nerafinat) se consumă rece, iar uleiul rafinat poate fi folosit pentru coacere/prăjire. În acest caz, uleiul de cocos nerafinat nu este potrivit pentru prăjire. Punctul de fum al produsului rafinat este de 232°C, adică arde mai devreme decât, de exemplu, uleiul de măsline deja menționat, a cărui temperatură este sub 200°C.
Cel mai bine este să nu exagerați cu grăsimile saturate!
Recomandările organizațiilor naționale internaționale și naționale implicate în elaborarea standardelor de nutriție indică faptul că acizii grași saturați nu ar trebui să depășească 10% din energia din dieta zilnică (norma pentru grăsimile totale este de 20-30% din energie).
Astfel, de exemplu, dacă consumați 1500 kcal pe zi, grăsimile saturate nu ar trebui să depășească 16,6 g (1 g de grăsime – 9 kcal), ceea ce reprezintă exact echivalentul unei linguri pline de ulei de nucă de cocos (dacă este tot ce veți folosi). Dacă suferiți de vreo boală de inimă, limita ar trebui să fie mai mică.
Indiferent de forma lor și de proveniența lor, merită să înlocuiți cel puțin o parte din grăsimi cu uleiuri vegetale nerafinate, bogate în acizi Omega-3 și Omega-6. Uleiul de floarea-soarelui sau de rapiță, de exemplu, funcționează bine. Uleiul de nucă și uleiul de avocado conțin, de asemenea, acești acizi benefici.
Dacă nu pentru alimentație, atunci la ce altceva puteți folosi uleiul de cocos?
Uleiul de nucă de cocos nerafinat, spre deosebire de uleiul de in sau de canola, are o aromă plăcută și dulce de nucă de cocos. Datorită proprietăților sale hidratante și hrănitoare, este adesea inclus în produsele cosmetice, așa că poate fi o alegere bună pentru cei cu pielea uscată.
Atunci când alegeți produse alimentare, ghidați-vă după bunul simț, și nu după moda sau publicitatea producătorilor și vânzătorilor. Și, de asemenea, principiul că alimentele ar trebui să fie cât mai diverse pentru a oferi toți nutrienții necesari.
Folosești uleiul de cocos în alimentația ta? Ce părere aveți despre el?
Link-uri web care vorbesc despre subiectul “Uleiul de cocos este bun, dar nu pentru alimentație”:
- https://www.healthline.com/nutrition/top-10-evidence-based-health-benefits-of-coconut-oil
- https://www.webmd.com/diet/coconut-oil-good-for-you
- https://www.hsph.harvard.edu/nutritionsource/food-features/coconut-oil/
- https://www.medicalnewstoday.com/articles/282857
- https://draxe.com/nutrition/coconut-oil-benefits/
- https://www.bbcgoodfood.com/howto/guide/health-benefits-coconut-oil
