Dermatita atopică, deseori numită și neurodermatită, este o condiție dermatologică complexă, încadrându-se în spectrul larg al neuroalergiodermatozelor. Este vorba despre o provocare medicală de durată, ale cărei origini sunt profund înrădăcinate în genetică, având efecte extinse asupra organismului și, în mod particular, asupra integrității pielii. Acest proces cronic își face simțită prezența, de regulă, încă din frageda copilărie, prin simptome evidente cum ar fi uscăciunea pielii, iritațiile recurente și un disconfort cutanat constant.
În evoluția sa, dermatita atopică poate prezenta fluctuații, cu momente în care simptomele se pot diminua sau, în cazuri fericite, pot ceda complet, oferind astfel pacienților o ameliorare notabilă. Cu toate acestea, există și realitatea mai puțin optimistă, în care, pentru un procent semnificativ de pacienți – aproximativ jumătate – această afecțiune persistă ca un companion nedorit pe tot parcursul vieții.
Aceasta accentuează nevoia imperioasă de a avea o perspectivă aprofundată și de a adopta o strategie meticuloasă în privința gestionării și tratamentului dermatitei atopice. Astfel de măsuri sunt esențiale pentru a optimiza calitatea vieții persoanelor afectate și pentru a limita impactul substanțial pe care această boală îl poate avea asupra desfășurării activităților cotidiene.
Simptome
Boala începe cu mâncărimi intense. În același timp, pielea rămâne vizual normală pentru o lungă perioadă de timp și abia mai târziu – ca urmare a scărpinării – pe fondul înroșirii pielii (eritem), apar erupții papuloase mici, plate, de culoare roz pal, strălucitoare.
Există neurodermatită limitată și neurodermatită difuză.
Neurodermatita limitată se caracterizează prin faptul că erupțiile cutanate sunt localizate în principal pe pielea din spatele gâtului, în fosele poplitee, în zona articulațiilor încheieturilor mâinilor, încovoierii cotului, pe suprafețele interioare ale coapselor, în perineu și în regiunea supragluteală.
În partea centrală a leziunii, pielea este moderat hiperemică, îngroșată, iar modelul său este accentuat brusc. În zona mediană există papule izolate, dense, ușor ridicate, de culoare roz pal. Pe suprafața leziunilor se găsesc cruste și scuame zgâriate, descuamate.
În cazul neurodermatitei difuze, orice zonă a pielii poate fi implicată în proces; clinic, această afecțiune se manifestă prin hiperpigmentare, uscăciune, îngroșarea pielii, prezența unor papule izolate, pe suprafața zonelor afectate – solzi subțiri, cruste hemoragice, caracterizate prin mărirea pliurilor pielii, modificări ale culorii acestora (pielea capătă aspectul de hârtie creponată), fisuri liniare.
Boala se caracterizează prin dermografism alb – atunci când se trece un băț peste pielea pacientului, pe aceasta rămâne un semn alb persistent, spre deosebire de dermografismul roz la o persoană sănătoasă. Boala se agravează pe fondul unei scăderi a stării imunitare (răceli, boli ale tractului gastrointestinal și ale altor organe interne), la contactul cu alergeni, în primul rând de natură alimentară, precum și cu orice alt tip de alergeni (cosmetice, polen, expunere la lacuri, vopsele etc.).
Factorul declanșator poate fi o situație stresantă. Evoluția bolii se caracterizează prin sezonalitate: iarna este o perioadă de exacerbări, iar vara este o perioadă de remisiune.
Forme
Dermatita atopică debutează frecvent în copilăria timpurie (2-3 luni de viață sau puțin mai târziu). Procesul patologic prezintă mai multe etape evolutive: perioada de sugar (până la 3 ani), perioada copilăriei (de la 3 la 7 ani), faza de pubertate și stadiul de maturitate (8 ani și peste). Deși fiecare fază aduce particularități specifice atât în tabloul clinic, cât și în localizarea leziunilor cutanate, un simptom cardinal și persistent este mâncărimea intensă a pielii, care poate fi constantă sau paroxistică.
În stadiile de sugar și copilărie, sunt caracteristice erupțiile cutanate focale, de tip eritemato-vesiculare, ce tind să exudeze, ducând la formarea de vezicule și zone umede pe pielea feței, feselor și extremităților.
În etapele de pubertate și adult, predomină leziunile eritematoase, îngroșate și de culoare roz palid, cu o predilecție pentru regiunile flexoare ale membrelor, adesea conducând la formarea de plăci cutanate îngroșate în zonele cotelor, cavităților poplitee și gâtului. Pielea devine caracteristic uscată, cu o tentă palidă, uneori cu o nuanță subton pământie.
Cauze
Cauzele și mecanismele de dezvoltare a bolii sunt diverse. Printre acestea, principalele includ prezența unei predispoziții genetice, un răspuns imunitar inferior și o reacție alergică. Factorul neurogenic joacă, de asemenea, un rol în dezvoltarea bolii. Intoxicația, toxicoza și nutriția deficitară a mamei în timpul sarcinii și alăptării, precum și alimentația artificială a copilului joacă un rol.
Factorii nefavorabili care cresc simptomele bolii și provoacă exacerbarea acesteia sunt infecțiile bacteriene, virale sau fungice, alimentația, prezența alergenilor casnici, stresul psiho-emoțional, inclusiv cele legate de stilul de viață. Influența factorilor meteorologici (schimbări bruște de temperatură, insolație insuficientă, umiditate ridicată a aerului) este, de asemenea, importantă.
Metode de diagnosticare a dermatitei atopice
Diagnosticarea dermatitei atopice se bazează pe simptomele clinice ale pacientului și este susținută prin diverse teste de laborator, inclusiv analize genetice. Inițial, este esențială evaluarea vizuală atentă a pielii.
Simptomele definitorii includ prurit intens și erupții limitate, erupțiile preferând anumite zone precum fața, gâtul, axilele, interiorul coatelor și genunchilor, regiunea inghinală, scalpul și chiar afecțiuni similare în istoricul familial. Bolii îi este caracteristic un curs recurent.
Diagnoza este consolidată prin teste cutanate provocatoare alergice pozitive, nivele mărite de anticorpi IgE totali și specifici diferiți alergeni, eozinofilie într-un hemogramă completă și scăderea limfocitelor CD3 în analizele imunologice de sânge. IgE crescut în ser este un indicator suplimentar în diagnosticarea afecțiunii.
Pentru un diagnostic corect, trebuie să se excludă alte afecțiuni dermatologice ca dermatita de contact, dermatita seboreică, scabia, psoriazisul, ihtioza, dermatomiozita, deficiențele imune primare și limfoamele.
Conform Hanifin și Rajka, criteriile de diagnostic sunt divizate în principale și suplimentare:
Criterii principale:
- Distribuția și morfologia caracteristică a leziunilor: la sugari, predomină roșeața și erupțiile pe față și extensorii membrelor; la copii mai mari și adulți, lichenificarea și pruritul se localizează pe flexoarele membrelor.
- Cursul cronic și recurent al bolii.
- Istoric de boli atopice la pacient sau în familia acestuia.
Criterii suplimentare:
- Piele uscată sau xeroză.
- Liniaturi accentuate pe palme și tălpi sau hiperkeratoză foliculară.
- Nivele crescute de IgE în ser.
- Debutul în primii ani de viață (sub 2 ani).
- Predispunerea la infecții cutanate bacteriene sau virale.
- Localizare pe mâini și picioare, eczeme mamelonare, conjunctivită recurentă.
- Semne clinice distinctive precum pliul Denny-Morgan, keratoconus, cataractă subcapsulară, pigmentare în jurul ochilor, paloare sau eritem facial, eczeme seboreice și pliurile anterioare ale gâtului.
- Mâncărimea se intensifică la transpirație și în urma expunerii la diverși factori iritanți.
- Intoleranțe alimentare și variația simptomelor în funcție de sezon.
Diagnosticul de certitudine necesită cel puțin trei dintre criteriile principale și trei dintre cele suplimentare.
Testele de laborator standard în diagnostic includ:
- Analiza generală a sângelui, cu accent pe eozinofile.
- Nivelurile de imunoglobulină IgE.
- Proteina cationică eozinofilă.
- Testări alergologice pentru alergenii casnici și alimentari.
- Analize genetice pentru a detecta susceptibilitatea la boală, incluzând genele FLG, SOCS3 și anumite polimorfisme genetice.
Teste adiționale și instrumente de diagnosticare pot fi prescrise pentru diferențierea de alte condiții dermatologice, incluzând analize fecale și dermatoscopie pentru o evaluare detaliată a leziunilor cutanate.
Tratamentul dermatitei atopice
Tratamentul dermatitei atopice începe cu respectarea unei diete stricte. Necesară: excludeți ciocolata, dulciurile, produsele de patiserie, fructele roșii și portocalii, carnea și peștele roșu, ouăle, laptele integral, nucile, semințele, produsele picante, sărate, alcoolul.
O altă măsură importantă este eliminarea contactului cu alergenii identificați.
În perioada de exacerbare, tratamentul se efectuează cu enterosorbante, diuretice și administrare intravenoasă de tiosulfat de sodiu. Se folosesc, de asemenea, antihistaminice, imunostimulante, imunosupresoare, corticosteroizi, sedative și hipnotice. Se folosește fizioterapia (iradiere cu ultraviolete).
În afara exacerbării – tratament sanatorial, stil de viață sănătos, evitarea stresului.
Complicații
În cazurile severe, boala poate fi foarte persistentă, focarele de îngroșare a pielii acoperă suprafețe mari, apărând pe dosul mâinilor, picioarelor, picioarelor și alte zone, iar o leziune generalizată se dezvoltă sub formă de eritrodermie cu ganglioni limfatici periferici măriți, febră de grad scăzut și alte simptome generale.
Dermatita atopică este adesea complicată de infecții bacteriene și virale.
Cataracta se poate dezvolta precoce.
Pacienții cu dermatită atopică și rudele acestora sunt adesea diagnosticați cu diverse alte boli alergice (astm bronșic, febra fânului etc.).
În cazurile severe, evoluția dermatitei atopice poate fi complicată de apariția limfomului cutanat.
Prevenție
Prevenirea dermatitei atopice are ca scop prevenirea dezvoltării bolii la un copil. Ea se realizează în timpul etapei de sarcină a mamei. Este necesar să se excludă din alimentație alimentele care provoacă alergii (ciocolată, citrice, nuci, miere și alți alergeni alimentari tradiționali) și să se reducă la minimum utilizarea de medicamente. Tratamentul în timp util al toxicozei târzii la o femeie însărcinată este important. După naștere, este foarte important să se continue alăptarea.
Pentru un copil cu o predispoziție la dezvoltarea dermatitei atopice, medicamentele trebuie prescrise numai conform unor indicații stricte.
Prevenția secundară (prevenirea exacerbărilor unei boli dezvoltate) se realizează în trei domenii principale: selectarea dietei potrivite, crearea unui mediu fără alergeni în jurul copilului și îngrijirea adecvată a pielii.
Ce întrebări ar trebui să îi adresați medicului dumneavoastră?
Care este șansa în acest caz de a obține o remisiune stabilă sau o vindecare completă?
Ce alimente nu ar trebui să mâncați și ar trebui să le evitați?
Ce mai trebuie făcut pentru a evita exacerbările?
Sfaturi pentru pacient
Este foarte important să aflați ce anume provoacă o exacerbare a bolii: ce alimente, faptul că vă aflați într-o anumită încăpere etc. Acest lucru vă va ajuta să creați o dietă și un comportament corect care să vă ajute să evitați exacerbările.
Întrebări si răspunsuri
Ce opțiuni de tratament naturist există pentru dermatita atopică?
Tratamentele naturiste pentru dermatita atopică includ diverse metode care pot ameliora simptomele fără a apela neapărat la medicamente de sinteză. Unul dintre cele mai populare remedii naturiste este utilizarea unguentelor și cremelor pe bază de ingrediente naturale, cum ar fi untul de shea, uleiul de cocos sau extractul de gălbenele, recunoscute pentru proprietățile lor emoliente și antiinflamatoare.
Baile cu ovăz coloidal sunt de asemenea apreciate pentru capacitatea lor de a calma mâncărimile și a hidrata pielea. Suplimentele cu acizi grași omega-3 sau probioticele pot contribui la ameliorarea inflamației și la întărirea funcției barierei cutanate.
Este important să se consulte un medic sau un specialist în medicină alternativă înainte de a începe orice tratament naturist pentru a evita interacțiunile nedorite și a asigura o abordare sigură și eficientă.
Există o dietă specifică recomandată pentru persoanele cu dermatită atopică?
Deși nu există o dietă universală pentru toate cazurile de dermatită atopică, anumite schimbări în alimentație pot ajuta la reducerea inflamației și a simptomelor. În general, se recomandă o dietă bogată în fructe și legume proaspete, fibre și acizi grași esențiali, precum cei din pește și semințe de in, și săraca în alimente procesate și zaharuri rafinate.
Eliminarea alimentelor la care pacientul este alergic sau intolerant este esențială. Alimentele comune care pot agrava dermatita atopică includ lactatele, ouăle, glutenul și nucile. Înainte de a efectua orice modificări majore în dietă, este importantă consultarea unui medic sau a unui nutriționist pentru asigurarea unui regim alimentar echilibrat și sănătos.
Care sunt cele mai comune mituri despre dermatita atopică?
Există mai multe mituri legate de dermatita atopică care pot induce în eroare pacienții și familiile acestora. Unul dintre mituri este ideea că boala este contagioasă, când de fapt este o afecțiune inflamatorie cronică care nu se poate răspândi de la o persoană la alta. Alt mit este acela că dermatita atopică este doar o piele uscată și că poate fi tratată exclusiv cu hidratare, în timp ce realitatea este că afecțiunea are multiple cauze și poate necesita tratament complex și personalizat.
De asemenea, există credința greșită că dermatita atopică este provocată de o igienă slabă; dimpotrivă, spălările excesive și utilizarea săpunurilor dure pot agrava simptomele. Consultarea unui specialist pentru informații corecte este crucială.
Cum afectează stresul dermatita atopică și ce metode de gestionare a stresului sunt recomandate?
Stresul poate avea un impact semnificativ asupra dermatitei atopice, deoarece poate exacerba simptomele și poate declanșa episoade acute. Mecanismul prin care stresul afectează această afecțiune include eliberarea de cortizol și alte hormoni care pot afecta sistemul imunitar și pot agrava inflamația.
Metodele recomandate de gestionare a stresului includ tehnici de relaxare precum yoga, meditația, exercițiile de respirație profundă și mindfulness. Terapia comportamentală cognitivă și consilierea pot fi de asemenea utile. Este important ca pacienții să găsească metode de reducere a stresului care funcționează pentru ei și să le integreze în rutina zilnică pentru a ajuta la controlul simptomelor dermatitei atopice.
Resurse:
- https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/atopic-dermatitis-eczema/symptoms-causes/syc-20353273
- https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/atopic-dermatitis-eczema/diagnosis-treatment/drc-20353279
- https://www.niams.nih.gov/health-topics/atopic-dermatitis
- https://www.aad.org/public/diseases/eczema/types/atopic-dermatitis/treatment
- https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/24299-atopic-dermatitis
- https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/9998-eczema
