Sindromul de tunel carpian sau durerea la încheietura mâinii, cunoscut și sub denumirea de sindrom carpal, reprezintă o afecțiune des întâlnită în contextul numit „bolile civilizației moderne”. Cauza cea mai frecventă a acestei tulburări este activitatea aparent simplă de utilizare a mouse-ului calculatorului. Un astfel de gest repetitiv și neînsemnat din punct de vedere fizic poate provoca dureri intense în mână, amorțeală și chiar paralizie.
Istorie
Primele cazuri de sindrom de tunel carpian au fost descrise la sfârșitul secolului al XVII-lea. Inițial, s-a crezut că originea afecțiunii nu are legătură cu comprimarea nervului în tunelul carpian. Mult timp, durerile erau interpretate ca fiind rezultatul compresiei nervului median mai sus, în plexul brahial, și se sugera îndepărtarea coastelor pentru alinarea simptomelor. Această teorie inexactă a predominat până în anii 1940. Termenul de „sindrom de tunel carpian” a fost introdus în literatura de specialitate în 1953, marcând începutul unei serii de descoperiri care au clarificat adevărata natură a bolii.
În secolul XX, această afecțiune era adesea denumită „mâna dactilografei” datorită suferinței articulației încheieturii mâinii, care era afectată de vibrațiile constante și de efectuarea multor mișcări rapide și fine ale degetelor. În secolul XXI, sindromul afectează în mare măsură angajații de birou și pasionații de jocuri pe calculator.
De ce mă doare mâna?
Nervii radial, median și ulnar guvernează funcționalitatea și sensibilitatea mâinii umane, fiecare având propria sa zonă de inervație.
Nervul radial se ocupă cu mișcarea degetelor arătător și mijlociu. Nervul ulnar – cu mișcările degetului mic și inelar. Nervul median, cunoscut și ca nervul mediu, controlează mișcările degetului mare, ale degetului mijlociu și arătător și o parte a degetului inelar. Nervii străbat de la antebraț la mână prin canale speciale numite tuneluri.
Cel mai adesea, nervul median, care parcurge traseul de la umăr la degete prin tunelul carpian (de asemenea numit canalul carpian), este cel comprimat. Din punct de vedere anatomic, acesta este format din oasele încheieturii și din tendoanele mușchilor adiacenți. Dacă nervul este comprimat din exterior, funcția sa este perturbată, ceea ce duce la apariția durerii severe în zona de inervație.
Cum se dezvoltă această tulburare?
Nervul median este comprimat de țesuturile înconjurătoare, ceea ce reduce mobilitatea sa în timpul mișcărilor mâinii și conduce la microtraumatizarea fibrelor nervoase. În paralel, din cauza presiunii crescute, circulația sângelui venos este îngreunată, iar fluxul sanguin arterial întâmpină dificultăți. Astfel, edemul se accentuează.
În condițiile unui flux sanguin deficitar la nivelul nervului, anumite celule încep să degeneze, ducând la o stare de ischemie. Ca rezultat, corpul începe să producă substanțe, cum ar fi citokinele și prostaglandinele, care semnalează procesul patologic prin apariția durerii.
Perioadele alternante de ischemie și de flux sanguin normal generează o presiune interstițială negativă, contribuind la edemul capsulelor articulare și la comprimarea suplimentară a nervului median.
Factori predispozanți
În general, sindromul apare mai des în populațiile din țările dezvoltate, datorită orei îndelungate petrecute lucrând la calculator. În țările mai puțin dezvoltate, cazurile sunt rare. Există mai mulți factori de risc pentru dezvoltarea acestei afecțiuni:
- predispoziția genetică – dacă rudele apropiate suferă de această boală;
- dimensiuni reduse și structură subțire a încheieturii mâinii;
- supraponderabilitatea, în special creșterea rapidă în greutate;
- leziunile și tumorile la nivelul încheieturii și mâinii;
- boli asociate: diabet zaharat, poliartrită;
- sexul feminin;
- vârsta între 40 și 60 de ani;
- utilizarea prelungită a dispozitivelor de suport (cum ar fi cârjele sau scaunul cu rotile);
- efectuarea frecventă a unor mișcări fine cu pumnul (specifică programatorilor, croitoreșelor, fotografilor, muzicienilor);
- alcoolismul și fumatul;
- hipovitaminoza.
Clasificare
Sindromul de tunel carpian se împarte în două categorii:
- idiopatic – atunci când cauza nu poate fi identificată, se dezvoltă prin combinarea mai multor factori nefavorabili;
- secundar – apare ca urmare a lezării structurilor învecinate, de exemplu, în cazul tendovaginitei sau al artritei reumatoide.
Simptome
Tulburarea este adesea confundată cu alte afecțiuni medicale, cum ar fi contuzii, luxații, artrita sau tendovaginita. Cu toate acestea, există simptome distincte care îl pot determina pe medic să suspecteze această boală:
- Amorțeală și o ușoară senzație de furnicături la nivelul degetelor sunt semne inițiale, similare cu revenirea sensibilității după ce mâna a fost în repaus. Aceste senzații deranjante se localizează în palma mâinii și afectează degetul mare, arătătorul, mijlociul și parțial inelarul.
- Durerea care se manifestă la nivelul degetelor și al încheieturii poate fi atât de acută încât se iradiază până la cot. Inițial, aceasta apare în timpul mișcărilor, dar pe măsură ce afecțiunea avansează, durerea poate apărea chiar și în momentele de repaus.
- Inflamația și schimbarea coloritului cutanat în zona degetelor.
- Senzatii de frig sau de căldură în zona afectată a mâinii.
- Scăderea forței în membrul afectat.
- Tulburări de somn provocate de durerile nocturne ale mâinii.
Diagnosticare
Evaluarea clinică amănunțită și dialogul cu medicul constituie etapele fundamentale în stabilirea diagnosticului. Adesea, o anamneză bine structurată și completă este decisivă în formularea unui diagnostic corect și în instituirea unei terapii adecvate. Există mai multe metode de diagnosticare utilizate în acest sens.
- Testul de sensibilitate cutanată: În cadrul acestei evaluări, medicul aplică o stimulare tactilă pe diverse zone ale pielii folosind un ac fin sau obiecte cu temperaturi diferite. Pacientul este solicitat să își exprime senzațiile, care pot varia în intensitate de la o zonă la alta.
- Testul de forță musculară: Se efectuează utilizând un dinamometru, care măsoară forța brațelor. În mod normal, există variații între forța brațului drept și a celui stâng; la pacienții cu sindromul de tunel carpian, aceste diferențe sunt adesea accentuate.
- Testul Phalen: Pacientul menține mâna într-o poziție flexată pentru un minut. În timp ce o persoană sănătoasă nu va experimenta senzații neplăcute, pacientul poate resimți amorțeală sau furnicături.
- Testul Tinel: Percurtarea anumitor zone ale articulației încheieturii mâinii și ale mâinii poate provoca senzații de arsură și furnicături în degete.
- Testul de opoziție: Se evaluează dacă pacientul este capabil să pună în contact degetul mare cu degetul mic.
- Testul de presiune: Aplicarea unei presiuni moderate în zona încheieturii poate intensifica simptomele deja existente.
- Măsurarea diametrului încheieturii: În prezența inflamației, încheietura afectată va prezenta un diametru mărit.
- Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) a încheieturii mâinii: Aceasta investigație este esențială pentru determinarea cauzelor compresiei nervului median, cum ar fi fibroza secundară unui traumatism anterior, prezența unui tumor sau a unui chist.
- Electroneuromiografia: Această metodă de diagnostic instrumental avansată permite evaluarea amplitudinii și vitezei de conducere a impulsurilor nervoase în mușchi. Procedura se realizează în poziție așezată sau culcată și durează între 15 minute și o oră, implicând plasarea unor electrozi pe mușchii pacientului pentru a înregistra activitatea nervoasă.
Tratament
Implementarea temeinică a procedurilor conservatoare și a medicației adecvate este adesea suficientă pentru a evita necesitatea intervenției chirurgicale. Printre terapiile pe care medicul le-ar putea prescrie se numără:
- Imobilizarea – stabilizarea membrei afectate într-o poziție specifică, utilizând atele, orteză sau bandaje.
- Adaptarea ergonomică a spațiului de lucru. Pentru atenuarea durerilor, este crucial să se reducă influențele nocive ale mediului de lucru. Modificarea poziției încheieturii mâinii în timpul activității laborioase este esențială, fiind de folos dispozitive de intrare pentru calculator ergonomic proiectate, suporturi pentru mouse, precum și scaune de birou ajustabile la înălțimea optimă.
- Terapia antiinflamatorie. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene sunt prescrise pentru diminuarea durerii, cum ar fi Ibuprofenul sau Diclofenacul. Este imperativ să nu se autoadministreze aceste medicamente datorită posibilelor efecte secundare grave, inclusiv ulcerul gastric și hemoragia digestivă.
- Aplicarea de comprese reci sau calde în zona încheieturii mâinii, pentru a reduce tumefacția și durerea.
- Blocada conductivă cu novocaină și hidrocortison, o metodă eficientă pentru ameliorarea rapidă a durerii acute, utilizată când alte strategii analgezice sunt ineficiente.
- Corecția chirurgicală, indicată în cazurile avansate ale patologiei. Intervenția chirurgicală este simplă și nu necesită o perioadă îndelungată de spitalizare. În unele unități medicale, procedura este efectuată în regim de zi. Prin intermediul unei incizii cutanate reduse, ligamentul transvers carpal este excizat parțial, eliberând astfel nervul din compresiune. Metodele endoscopice minim invazive au câștigat popularitate recentă datorită reducerii efectelor secundare și a unei convalescențe accelerate.
Important! Intervenția chirurgicală nu reduce riscul de reapariție a sindromului de tunel carpian. Este necesar să se elimine factorii care îl provoacă.
Prevenire
O terapie de succes nu va proteja împotriva recidivei bolii în viitor. Este important să aveți grijă de aranjarea corectă a spațiului de lucru, ceea ce va reduce sarcina asupra articulației încheieturii mâinii. Atunci când se lucrează, se recomandă utilizarea ortezelor sau a altor metode de fixare a mâinii într-o poziție sigură. Uneori poate fi necesară realizarea unei orteze personalizate în funcție de măsurile pacientului. Acest lucru este foarte util, dar nu este întotdeauna necesar.
Toate scaunele și fotoliile trebuie să fie echipate cu cotiere. Astfel se va evita căderea cotului și formarea congestiei venoase în articulațiile mâinii. Atunci când lucrați la calculator, se recomandă utilizarea unor dispozitive speciale pentru a menține poziția corectă a articulației. Acestea pot fi șoareci de calculator speciali și mouse pad-uri pentru acestea.
Gimnastică pentru prevenire
Pentru a diminua riscul manifestării patologiei, se recomandă efectuarea unor exerciții elementare ce vizează relaxarea musculaturii mâinii, adesea supusă la solicitări crescute datorită specificului profesional. Este indicat să le practicați la fiecare oră sau chiar mai frecvent.
- Executați mișcări de scuturare cu mâinile relaxate.
- Înălțați ambele brațe și apoi lăsați-le să cadă brusc. Repetați de mai multe ori.
- Rotiți palmele încleștate în pumni, alternativ în sens orar și antiorar. Efectuați câte 10 repetări pentru fiecare direcție.
- Atingeți succesiv cu degetul mare fiecare deget al palmei, menținând contactul timp de 5 secunde.
- Strângeți mâinile în pumni, apoi desfaceți degetele încercând să le întindeți și să le separați cât mai mult posibil în momentul deschiderii.
La apariția primelor indicii ale afecțiunii, primordial este să imobilizați articulația încheieturii mâinii, pentru a preveni agravarea stării și afectarea nervului median. Auto-medicarea sau administrarea necontrolată a medicamentelor este contraindicată. Diagnosticarea și tratamentul sindromului de tunel carpian trebuie să fie întotdeauna supravegheate de un specialist.
Referințe:
- https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/wrist-pain/diagnosis-treatment/drc-20366215
- https://www.pennmedicine.org/for-patients-and-visitors/patient-information/conditions-treated-a-to-z/wrist-pain
- https://my.clevelandclinic.org/health/symptoms/17667-wrist-pain
- https://www.nhs.uk/conditions/hand-pain/wrist-pain/
- https://www.aurorahealthcare.org/services/orthopedics/conditions/wrist-pain
- https://versusarthritis.org/about-arthritis/conditions/hand-and-wrist-pain/
Photo: © Freepik.com
Nu uita!
Articolele din acest site au rol informativ. Administratorii site-ului nu sunt responsabili pentru încercarea de a aplica o rețetă, un sfat sau o dietă și nici nu garantează că informațiile furnizate vă vor ajuta sau nu vă vor dăuna personal. Fiți prudenți și consultați întotdeauna un medic sau un nutriționist!
Vă mulțumim că ați citit! Dacă acest articol vi se pare util și interesant, vă rugăm să îl distribuiți pe rețelele de socializare pentru a fi citit și de alții. În acest fel ne ajutați și ne motivați să scriem mai multe articole interesante.
