Nu spuneți că o persoană timidă este introvertită. Atât extrovertiții, cât și introvertiții pot fi timizi. De asemenea, introvertiții nu sunt neapărat calmi și sensibili și nu toată lumea evită societatea.
Termenii “introvertit” și “extrovertit” au fost inventați de celebrul psihiatru Carl Jung în 1921. Psihologii moderni susțin că de la o treime până la jumătate din toți oamenii sunt introvertiți. Chiar dacă introvertiții nu sunt la fel de bine acceptați în societatea de astăzi, care favorizează extroversiunea, ambele tipuri de personalitate au avantajele și dezavantajele lor.
În realitate, ele sunt pur și simplu moduri diferite de a experimenta și de a procesa lumea. De asemenea, nimeni nu este 100% introvertit sau 100% extrovertit. Suntem din ce în ce mai mult un amestec al ambelor tipuri de personalitate.
Este interesant faptul că creierul introvertiților funcționează diferit de cel al extrovertiților. Acesta este mai sensibil la dopamină, neurotransmițătorul care ne face să ne simțim plini de energie atunci când acționăm rapid și ne asumăm riscuri. Acest lucru înseamnă că introvertiții nu au nevoie de multă dopamină pentru a genera energie stimulatoare, de unde și tendința introvertiților de a fi singuri sau de a fi cu grupuri mici de oameni.
Extrovertiții, pe de altă parte, au o toleranță mai mare la dopamină, așa că au nevoie de mai multă stimulare pentru a fi activi și alerți. Acest lucru le permite să se simtă bine atunci când sunt înconjurați de mulțimi mari de oameni.
Aceste diferențe biologice la nivelul creierului înseamnă că introvertiții tind să fie buni ascultători, să evite pălăvrăgeala și să se gândească înainte de a vorbi. De asemenea, ei pot înțelege mai bine oamenii, rezolvă cu calm chiar și cele mai dificile probleme și sunt mai puțin impulsivi decât extrovertiții, care au tendința de a-și asuma riscuri și sunt mai predispuși să se afle în situații neplăcute. Dar introvertiții au și dezavantajele lor – de exemplu, tind să aibă o stimă de sine mai scăzută decât extrovertiții.
Există, de asemenea, un al treilea tip de personalitate recunoscut: ambivert. Aceasta este o persoană care poate fi fie introvertită, fie extrovertită, în funcție de moment și de situație. Aproape 40 la sută dintre oameni sunt ambivertiți.
Un ambivert tipic, de exemplu, rezolvă sute de probleme de muncă în timpul zilei, gestionează cu măiestrie o echipă și este în centrul atenției colegilor, iar seara se poate închide în camera sa cu o carte, fără să manifeste niciun interes pentru comunicarea cu cei dragi.
Nu contează dacă ești o persoană introvertită, extrovertită sau ambivalentă. Dacă te cunoști bine, poți să te folosești de punctele tale forte. Principalul lucru este să fii sincer cu tine însuți.
Cum știi dacă ești introvertit sau extrovertit?
Introvertiții se bucură de timpul petrecut singuri și se simt obosiți după ce petrec mult timp interacționând cu oamenii. Dacă te plictisești foarte tare de oameni, probabil că ești un introvertit. Iar dacă vă place să fiți în preajma oamenilor și vă simțiți confortabil în situații sociale, atunci este mai probabil să fiți un extrovertit.
Și acum partea cea mai interesantă: poate un introvertit să se transforme într-un extrovertit cu vârsta?
Pe măsură ce înaintăm în vârstă, lumea exterioară nu ne mai pare la fel de atractivă pentru noi, nu mai avem nevoie de atât de mult contact social și devenim mai retrași. Psihologii numesc acest lucru maturizare internă. Aceasta înseamnă că echilibrul și conștiința de sine cresc, impulsivitatea dispare și face loc moderației.
De ce devenim mai retrași pe măsură ce îmbătrânim?
Cu cât sunt mai multe lumânări pe un tort aniversar, cu atât mai puțin zgomot avem nevoie în jurul nostru. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, devenim din ce în ce mai nedumeriți de lumea noastră interioară și ne limităm în comunicare, preferând legături mai dovedite și mai puternice. Mulți oameni devin retrași odată cu vârsta, descoperind singurătatea ca pe o plăcere.
Creșterea introvertirii odată cu vârsta este un semn de maturitate
Predispozițiile înnăscute ne controlează dispoziția și motivația. Astfel, extrovertiții vor rămâne sociabili la bătrânețe, dar nu în aceeași măsură ca în tinerețe.
Ne adaptăm în mod constant la situații noi, inclusiv la nevoile noastre în schimbare. Desigur, nu toți oamenii devin mai introvertiți pe măsură ce îmbătrânesc, dar această tendință poate fi cu siguranță trasată. Psihologii remarcă faptul că există un motiv foarte specific pentru acest lucru: dezvoltarea unei mai mari introversiuni are o semnificație evolutivă și este asociată cu înțelegerea sensului vieții noastre.
În timp ce în prima jumătate a vieții suntem exploratori neobosiți, maturitatea ne dictează un alt comportament, mai calm și mai înțelept. Astfel de schimbări ne permit să îmbătrânim în mod natural, fără a ne compromite sănătatea mentală.
Câți ani aveți? Ce tip de personalitate vă considerați a fi?
