Vărsăturile cu sânge, cunoscute medical sub numele de hematemeza, reprezintă un simptom alarmant care poate indica prezența unor afecțiuni grave la nivelul tractului digestiv superior. Aspectul sângelui poate varia de la roșu aprins până la culoarea zațului de cafea, în funcție de localizarea și severitatea sângerării. Deși poate fi o experiență înfricoșătoare, este esențial să păstrați calmul și să solicitați imediat asistență medicală pentru a determina cauza subiacentă și a preveni complicațiile ulterioare.

Hematemeza apare adesea însoțită de alte simptome precum dureri abdominale, slăbiciune generală, amețeli sau bătăi rapide ale inimii (tahicardie). Aceste manifestări pot oferi indicii prețioase medicilor în stabilirea unui diagnostic corect și inițierea promptă a tratamentului adecvat. Prin urmare, este crucial să fiți atenți la orice simptom asociat și să le comunicați în detaliu personalului medical pentru a facilita procesul de diagnostic.

Simptomele asociate hematemezei

Pe lângă prezența propriu-zisă a sângelui în vărsături, hematemeza poate fi însoțită de o serie de alte simptome care variază în funcție de cauza subiacentă. Printre cele mai frecvente se numără:

Dureri sau disconfort abdominal: Senzații de arsură sau „roadere” la nivelul stomacului pot indica prezența unei ulcerații sau a unei afecțiuni inflamatorii.
Greață și senzație de vomă: Multe persoane experimentează o stare persistentă de greață înainte de episodul de vărsături cu sânge.
Slăbiciune, oboseală și amețeli: Pierderea de sânge poate duce la anemie și implicit la o stare generală de rău, cu slăbiciune și tendința de a leșina.
Scăderi ale tensiunii arteriale: În cazurile severe, pieraderea masivă de sânge poate cauza hipotensiune, în special la schimbările bruște de poziție (ortostatism).
Creșterea ritmului cardiac (tahicardie): Organismul încearcă să compenseze deficitul de oxigen cauzat de anemie prin creșterea numărului de bătăi ale inimii pe minut.

Prezența unuia sau mai multora dintre aceste simptome asociate, alături de vărsăturile cu sânge, reprezintă un semnal de alarmă care impune prezentarea imediată la medic pentru investigații amănunțite.

Cauzele principale ale hematemezei

Vărsăturile cu sânge apar ca urmare a unei sângerări la nivelul tractului digestiv superior, care include esofagul, stomacul și duodenul (prima porțiune a intestinului subțire). Cele mai frecvente cauze ale hematemezei sunt:

Ulcerul peptic: Leziunile la nivelul mucoasei gastrice sau duodenale, cauzate de infecția cu Helicobacter pylori sau de utilizarea pe termen lung a antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS).
Varicele esofagiene: Venele dilatate la nivelul esofagului, întâlnite în special la pacienții cu ciroză hepatică avansată.
Înghițirea de sânge: În unele cazuri, sângele provenit dintr-o epistaxis (sângerare nazală) poate fi înghițit și ulterior eliminat prin vărsături.
Gastrita: Inflamația mucoasei gastrice, adesea cauzată de consumul excesiv de alcool, vărsături repetate sau anumite medicamente.
Rupturile Mallory-Weiss: Leziuni la nivelul joncțiunii esogastrice, apărute în urma vărsăturilor violente și repetate.

Identificarea cauzei exacte a hematemezei este esențială pentru stabilirea unui plan terapeutic eficient și prevenirea complicațiilor pe termen lung.

Factorii de risc pentru hematemeza

Anumite condiții medicale și obiceiuri de viață pot crește riscul de a dezvolta vărsături cu sânge. Printre principalii factori de risc se numără:

Factor de risc	Descriere
Vârsta înaintată	Persoanele în vârstă sunt mai predispuse la dezvoltarea ulcerelor peptice și a varicelor esofagiene, crescând riscul de hematemeza.
Consumul cronic de AINS	Utilizarea pe termen lung a antiinflamatoarelor nesteroidiene poate irita mucoasa gastrică, favorizând apariția ulcerelor și a sângerărilor.
Infecția cu Helicobacter pylori	Prezența acestei bacterii crește semnificativ riscul de a dezvolta ulcere peptice, care pot duce la hematemeza dacă nu sunt tratate corespunzător.
Fumatul	Consumul de tutun poate agrava afecțiunile gastrointestinale preexistente și predispune la apariția ulcerelor și a sângerărilor digestive.
Abuzul de alcool	Consumul excesiv de alcool poate cauza gastrita și creșterea riscului de sângerare la nivel gastrointestinal ca urmare a leziunilor mucoasei.

Prezența unuia sau mai multora dintre acești factori de risc impune adoptarea unor măsuri preventive și un control medical regulat pentru depistarea precoce a eventualelor probleme.

Diagnosticul hematemezei

Stabilirea cauzei exacte a hematemezei presupune o abordare complexă, care include anamneza amănunțită, examenul clinic și o serie de investigații paraclinice. În funcție de particularitățile fiecărui caz, medicul poate recomanda:

Teste de laborator: Analizele de sânge pot evidenția prezența anemiei și pot oferi indicii despre funcția hepatică și parametrii de coagulare.
Endoscopia digestivă superioară: Această procedură permite vizualizarea directă a tractului digestiv superior și identificarea leziunilor sângerânde, precum ulcerele sau varicele esofagiene. În timpul endoscopiei, se pot realiza și intervenții terapeutice precum cauterizarea vaselor sângerânde sau ligatura varicelor cu benzi elastice.
Studii imagistice: În anumite cazuri, pot fi necesare radiografii sau tomografii computerizate pentru a evalua extensia sângerării și a identifica eventuale anomalii structurale la nivel gastrointestinal.

Un diagnostic prompt și precis este esențial pentru inițierea rapidă a tratamentului adecvat și prevenirea complicațiilor severe.

Tratamentul hematemezei

Abordarea terapeutică a hematemezei depinde de severitatea sângerării și de cauza subiacentă identificată. În cazurile severe, cu pierderi importante de sânge, sunt necesare măsuri de urgență precum:

Administrarea de oxigen pentru a asigura o oxigenare adecvată a organismului
Transfuzii de sânge pentru a restabili volumul circulant și a corecta anemia
Endoscopie digestivă superioară de urgență cu scop diagnostic și terapeutic (cauterizare, ligaturi cu benzi elastice, injectare de substanțe hemostatice)
Administrarea de fluide intravenos pentru a menține echilibrul hidro-electrolitic
Medicamente pentru reducerea acidității gastrice și favorizarea vindecării leziunilor

În cazurile refractare la tratamentul endoscopic sau în prezența unei sângerări masive necontrolabile, poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru hemostază definitivă.

Prevenirea hematemezei

Prevenirea vărsăturilor cu sânge presupune în primul rând managementul adecvat al afecțiunilor subiacente precum ulcerul peptic, gastrita sau bolile hepatice. Câteva măsuri generale ce pot reduce riscul de hematemeza includ:

Evitarea consumului excesiv de alcool și a fumatului
Utilizarea cu precauție a antiinflamatoarelor nesteroidiene și a altor medicamente gastro-iritante
Tratarea infecției cu Helicobacter pylori, dacă este prezentă
Adoptarea unui stil de viață sănătos, cu o alimentație echilibrată și management adecvat al stresului
Controale medicale periodice, în special în prezența factorilor de risc

Prin conștientizarea simptomelor alarmante și a factorilor de risc, alături de un stil de viață sănătos și un management medical adecvat, riscul de a dezvolta vărsături cu sânge poate fi semnificativ redus.

Hematemeza reprezintă o urgență medicală ce nu trebuie subestimată. Prezența sângelui în vărsături, alături de simptome precum durerea abdominală, slăbiciunea generală sau amețelile, impune prezentarea imediată la medic pentru investigații amănunțite. Printr-un diagnostic prompt și un tratament adecvat, prognosticul pacienților cu hematemeza este în general favorabil, cu condiția identificării și abordării corespunzătoare a cauzei subiacente.

Este important ca societatea să fie informată cu privire la simptomele alarmante ale hematemezei și să conștientizeze necesitatea acordării primului ajutor medical în aceste situații. Prin educație continuă și campanii de conștientizare, putem contribui la creșterea gradului de recunoaștere a acestei urgențe medicale și la îmbunătățirea prognosticului pacienților afectați. Totodată, adoptarea unui stil de viață sănătos și a unor măsuri preventive adecvate poate reduce semnificativ incidența acestei patologii potențial amenințătoare de viață.

Surse: