Pentru a începe, trebuie să stabilim de la ce vârstă considerăm că preluarea lucrurilor străine de către copil poate fi considerată furt.
Se consideră că un copil până la 3 ani nu fură. Lobii frontali ai creierului său, responsabili de controlul impulsurilor, nu s-au format încă, și el abia începe să-și dezvolte înțelegerea granițelor, regulilor, conceptelor de “al meu” și “străin”. El explorează lumea și obiectele.
Dar furtul începând de la 4 ani și mai în vârstă indică o încălcare a comportamentului. Și în spatele său pot sta mai multe motive.
1. Lipsa înțelegerii dreptului de proprietate
Pentru ca un copil să învețe să înțeleagă granița dintre “al meu” și “străin”, trebuie să experimenteze și să înțeleagă dreptul de proprietate pe propria sa piele. Și pentru asta, ceva trebuie să fie garantat “al său”: jucării, cărți, gadget-uri, haine și accesorii, articole școlare. Și aici, atitudinea părinților față de aceste lucruri joacă un rol important.
De exemplu, părinții adesea iau lucrurile personale ale copilului fără să întrebe, le folosesc ca pârghii de presiune, îl forțează să “împartă” cu alți copii sau pur și simplu îi dau jucării:
- Am aruncat mașinuța ta, s-a stricat.
- Nu vom da jucăria ta preferată până nu faci ce îți spunem!
- Am dat lucrurile tale surorii mai mici/verișoarei îndepărtate – oricum nu le mai ai nevoie…
- Ce vrei să spui prin “nu vreau”?! Copiii trebuie să împartă unii cu alții! Încetează să plângi și dă jucăria! Nu mă rușina!
Dar regula nediscriminării proprietății străine implică faptul că o persoană are posibilitatea de a decide singur soarta lucrurilor, de a spune “nu” la cererile de împrumut sau predare a unui obiect. În caz contrar, acest lucru nu îi aparține cu adevărat și granițele se estompează. Și copilul învață că are și el dreptul deplin să ia lucruri străine, ghidându-se de necesitățile sale personale, de principiul “am nevoie mai mult” sau de poziția puterii – “pot lua, deci pot dispune”.
Prin urmare, dacă doriți să învățați copilul să înțeleagă conceptele de “al meu/străin”, este important să începeți să vă respectați propriile granițe încă de la început:
- Se pare că păpușa ta s-a stricat de mult timp. Ce ar trebui să facem în această situație? (propuneți variante: să o aruncăm, să facem un casting și să alegem o altă jucărie “preferată”, să cumpărăm una nouă).
- Poți să împarți jucăriile tale cu frățiorul mai mic? Poate această fetiță să ia păpușa ta și să se joace cu ea? (și să nu-l înjurați pe copil pentru refuz, să nu-l forțați și să nu manipulați sentimentul de vinovăție).
2. Agresiunea disimulată
Dacă un copil crește într-o familie disfuncțională sau se află într-un colectiv de copii cu o atmosferă nesănătoasă, cu episoade de hărțuire, ignorare din partea îngrijitorilor și profesorilor, el nu are posibilitatea să-și exprime nemulțumirea în moduri sănătoase:
- să răspundă la violență fizică sau psihologică din partea părinților și rudelor
- să dea replica colegilor care-l hărțuiesc
- să protesteze față de comportamentul nedrept al conducerii școlii
Dacă copilul nu învață să-și exprime și să-și gestioneze emoțiile negative și, în plus, risca în mod regulat să fie pedepsit pentru ele, aceste sentimente nu dispar nicăieri. Ele se acumulează, provoacă tensiuni interioare și pot ieși sub forma dorinței de răzbunare secretă. Aceasta poate lua forma glumelor mici și a farselor, a distrugerii proprietății agresorilor – sau a furtului.
Și dacă nu îngrădiți astfel de comportamente la timp, ele se pot fixa. În fond, pe lângă satisfacerea nevoii de răzbunare, copilul primește și emoții puternice.
Prin urmare, este extrem de important să învățați copilul să înțeleagă, să exprime și să-și controleze sentimentele sale:
- Ce anume simți? De ce?
- Cine crezi că are dreptate în această situație?
- Ești supărat pe mine? De ce? Hai să-ți explic motivele comportamentului meu, iar tu împărtășește-le pe ale tale.
- Hai să ne gândim ce putem face pentru a rezolva problema fără victime, dar să-ți apărăm interesele.
3. Dorința de apropiere emoțională
Copiii mici pot simți dorința de a lua lucruri străine pentru a se apropia de victima furtului, pentru a simți o legătură directă cu ea sau pentru a-și atribui calitățile:
- Îmi place această fetiță, vreau păpușa ei, va aminti de prietenia noastră!
- Dacă îi fur mașina acestui băiat, voi deveni la fel de tare și de curajos ca el!
În acest caz, este necesar să îl întrebați cu atenție pe copil despre motivele actului și sentimentele din spatele acestuia – cu calm, fără agresivitate și acuzații. Îi puteți oferi copilului o alternativă la furt:
Tu și prietena ta puteți avea brățări ale prieteniei împerecheate.
Ai putea găsi o jucărie care să te facă să te simți curajos și cool, ca atunci când interacționezi cu acel băiat. Gândește-te la ce ar putea fi asta?
4. Curiozitate și explorare
Copiii, în special cei mici, sunt adesea motivați să fure din pură curiozitate și dorința de a explora lumea din jurul lor. Ei pot fi atrași de obiecte care par interesante, noi sau necunoscute. Această curiozitate naturală poate să-i facă să ia obiecte din curiozitate și să încerce să le descopere.
Este important să înțelegeți că această etapă de explorare și curiozitate face parte din dezvoltarea lor normală, dar este crucial să le oferiți ghidare și educație pentru a înțelege că nu orice obiect poate fi luat și că există limite și consecințe pentru astfel de acțiuni.
5. Dorința de a impresiona sau de a fi popular
Unii copii pot simți nevoia de a fura pentru a impresiona prietenii sau pentru a fi văzuți ca “cool” în ochii celorlalți. Ei pot considera că având lucruri pe care nu le-au obținut prin mijloace legale îi va face mai populari sau mai respectați în rândul colegilor lor.
Această motivație poate fi influențată de presiunea socială din mediul în care se dezvoltă. Acest comportament poate necesita discuții și înțelegerea consecințelor negative ale acestui tip de acțiune, precum și cultivarea încredințării în sine și a respectului pentru drepturile celorlalți.
6. Nevoia de a compensa lipsurile
Copiii pot fura pentru a compensa anumite lipsuri sau nevoi nesatisfăcute în viața lor. Aceste lipsuri pot fi de natură emoțională, materială sau socială. De exemplu, un copil care simte că nu primește suficientă atenție acasă sau în grupul de prieteni ar putea fura pentru a atrage atenția adulților sau a obține aprobarea perechilor sale.
În aceste cazuri, este important să fiți conștienți de nevoile și emoțiile copilului și să încercați să le abordați prin comunicare și prin oferirea sprijinului necesar. Încurajați copilul să-și exprime sentimentele și să caute soluții sănătoase pentru a-și îndeplini nevoile.
7. Lipsa consecințelor sau supraveghere slabă
Dacă un copil nu experimentează consecințele negative ale furtului sau dacă supravegherea din partea adulților este slabă, el poate continua să fure fără să se gândească la implicațiile acțiunilor sale. Lipsa unei pedepse sau a unui răspuns adecvat poate să-i facă să creadă că furtul nu este un lucru grav sau că nu există riscuri implicate.
Este esențial să stabiliți limite clare și să stabiliți consecințe pentru furt, astfel încât copilul să înțeleagă că este o acțiune inacceptabilă și că are implicații negative. De asemenea, asigurați-vă că supravegheați comportamentul copilului și aveți conversații deschise despre consecințele acțiunilor sale.
Concluzie
Furtul la copii poate avea multiple motive și înțelesuri, iar înțelegerea acestor motive este esențială pentru a reacționa într-un mod potrivit. Ca părinți și îngrijitori, este important să promovați valorile etice, respectul față de drepturile celorlalți și capacitatea de a gestiona emoțiile negative în mod sănătos. Comunicarea deschisă, educarea și sprijinul emoțional sunt cheia pentru a ajuta copilul să învețe să facă alegeri corecte și responsabile.
Articolele din acest site au rol informativ. Administratorii site-ului nu sunt responsabili pentru încercarea de a aplica o rețetă, un sfat sau o dietă și nici nu garantează că informațiile furnizate vă vor ajuta sau nu vă vor dăuna personal. Fiți prudenți și consultați întotdeauna un medic sau un nutriționist!
Vă mulțumim că ați citit! Dacă acest articol vi se pare util și interesant, vă rugăm să îl distribuiți pe rețelele de socializare pentru a fi citit și de alții. În acest fel ne ajutați și ne motivați să scriem mai multe articole interesante.