Sarcina (gestația) este perioada de gestație a unui făt în uter. Această perioadă durează în mod normal o perioadă de timp strict definită. Se crede că, la om, gestația durează 9 luni. Cunoașterea fiziologiei feminine ne va permite să aflăm cât de exact este acest calcul. Și să înțelegem toate complexitățile sale.
În ce moment începe sarcina?
S-ar părea că răspunsul este evident: sarcina are loc exact în momentul în care are loc fertilizarea. Adică fuziunea dintre o celulă reproducătoare feminină (ovul) și o celulă reproducătoare masculină (spermatozoid). Iar numărătoarea inversă ar trebui să înceapă de acolo.
În realitate însă, totul este diferit: nu putem ști cu exactitate decât momentul atașării ovulului fecundat la peretele uterului în cazul FIV. Dacă gestația are loc în mod spontan (natural), atunci este aproape imposibil să “prindem” momentele de fertilizare și implantare (atașare). Ne vom da seama de acest lucru puțin mai târziu.
Pentru a evita confuziile în calcule, se obișnuiește să se înceapă numărarea vârstei gestaționale din prima zi a ultimei menstruații. În ciuda faptului că în acest moment o femeie nu poate fi efectiv însărcinată.
Ce procese au loc în prima lună de sarcină
Să analizăm în detaliu prima lună de sarcină. În acest moment, în corpul femeii au loc primele schimbări (deși imperceptibile din exterior).
Prima săptămână de sarcină
Aceasta este perioada de menstruație propriu-zisă. Adică perioada în care o femeie cu un ciclu stabil nu poate, prin definiție, să fie însărcinată. În acest moment, vechiul endometru din uter este respins și unul nou începe să crească.
Tocmai în acest moment, în ovare începe creșterea mai multor foliculi. Până la sfârșitul primei și începutul celei de-a doua săptămâni, unul dintre ei va fi determinat ca fiind dominant și va crește mai repede decât ceilalți, în timp ce restul se vor opri în dezvoltarea lor și vor muri.
A doua săptămână de sarcină
În acest stadiu, continuă creșterea activă a foliculului dominant în ovare și creșterea în continuare a stratului funcțional al endometrului din uter. La sfârșitul celei de-a doua săptămâni, va avea loc cel mai important eveniment al ciclului – ovulația.
Ovulația este ruptura foliculului dominant și eliberarea unui ovul matur, gata pentru fertilizare.
Un ovul care este gata să întâlnească un spermatozoid va rămâne viabil timp de 24 de ore. Dacă fertilizarea nu are loc în acest interval de timp, ovulul va muri.
Un alt punct important este viabilitatea spermatozoizilor. Spermatozoizii de la un bărbat sănătos de vârstă reproductivă pot rămâne în viață în tractul genital al femeii de la 3-5 zile până la 7 zile.
Important: perioada în care concepția are cele mai mari șanse de a avea loc (ziua dinaintea ovulației și ziua imediat după ovulație) se numește fereastra fertilă.
Dar înțelegem că viabilitatea spermatozoizilor permite ca concepția să aibă loc, chiar dacă actul sexual a avut loc cu câteva zile înainte de ovulație. De aceea, nu are sens să se calculeze vârsta gestațională pornind de la actul sexual. În cazul femeilor care au relații sexuale regulate, este extrem de dificil de determinat ce act sexual anume a dus la nașterea unei noi vieți.
A treia săptămână de sarcină
Imediat după fertilizare, putem vorbi despre debutul sarcinii biochimice. Nu toate aceste sarcini se finalizează cu o sarcină reală. De ce se întâmplă acest lucru?
Fuziunea ovulului și a spermatozoizilor are loc în partea din trompele uterine cea mai îndepărtată de uter. Pentru a se atașa de peretele uterului și pentru a-și continua dezvoltarea, embrionul trebuie să parcurgă mai mult de 10 cm de-a lungul trompei uterine. Și asta în ciuda faptului că el nu are capacitatea de a se mișca independent. Atunci cum ajunge în uter? Acest lucru se întâmplă datorită contracției peretelui trompei uterine în sine.
Dacă aceste contracții sunt insuficiente sau dacă apare vreun obstacol în calea oului fertilizat (cel mai adesea aderențe datorate bolilor inflamatorii cronice sau intervențiilor chirurgicale), atunci acesta poate muri în trompă sau se poate înrădăcina în ea și își poate continua dezvoltarea ulterioară acolo. Dacă ovulul fecundat moare, femeia nici măcar nu va ști că a avut loc fecundarea. Ciclul și bunăstarea ei nu se vor schimba, iar următoarea menstruație va veni la timp.
Fixarea embrionului și dezvoltarea sa ulterioară în trompele uterine se numește sarcină ectopică (tubară). O astfel de sarcină nu se poate încheia prin naștere, deoarece trompa nu este adaptată pentru a purta un făt. La 6-9 săptămâni, aceasta se va rupe în mod inevitabil. Ovulul fertilizat va muri, iar viața femeii va fi în mare pericol din cauza unei hemoragii interne masive.
Important: pentru a diagnostica la timp o sarcină tubară și pentru a evita consecințele periculoase, în cazul unei întârzieri a menstruației sau al apariției unor sângerări atipice, trebuie nu numai să examinați sângele pentru nivelul dinamic de hCG, ci și să faceți o ecografie a organelor pelvine. Diagnosticul în timp util permite o intervenție chirurgicală de economisire în timp util și chiar conservarea trompei uterine.
A patra săptămână de sarcină
La sfârșitul celei de-a treia sau la începutul celei de-a patra săptămâni, embrionul ajunge în uter și este implantat (scufundat) în acesta. În timpul implantării, vasele mici pot fi deteriorate, provocând hemoragii de implantare. Petele minore fără deteriorarea stării generale în zilele 21-22 ale ciclului pot fi o consecință a implantării ovulului fecundat în peretele uterin. Aceasta este norma.
Acum putem vorbi despre sarcina propriu-zisă. Vilozitățile corionice (membrana ovulului fertilizat) încep imediat să producă hCG (hormonul sarcinii). Cantitatea acestuia crește în fiecare zi de 2 ori. Până la sfârșitul celei de-a patra săptămâni, hCG va fi detectat în urină. Aici îl recunosc testele standard de sarcină la domiciliu.
Prezența unui embrion care se dezvoltă în cavitatea uterină va schimba radical întregul fond hormonal al unei femei și nu va permite apariția următoarei menstruații.
Astfel, devine clar că gestația poate fi recunoscută nu mai devreme de a cincea săptămână.
Când este timpul să dai naștere
Vârsta gestațională este calculată în săptămâni din prima zi a ultimei perioade menstruale. Termenul complet este de la 37 la 42 de săptămâni. Nașterile care au loc în această perioadă de timp vor fi considerate urgente – adică apărute la timp.
Nașterile înainte de 37 de săptămâni sunt considerate prematuri (PP), iar bebelușii sunt considerați prematuri.
În funcție de stadiul sarcinii, nașterea prematură se împarte în:
- extrem de precoce – 22-27 săptămâni,
- precoce – 28-31,
- prematură – 32-34,
- prematuritate târzie – 34-36.
Prognosticul privind viața și sănătatea nou-născutului depinde în mare măsură de perioada în care a avut loc aniversarea nașterii. Există:
- grad ușor de prematuritate (sarcină la 32-36 săptămâni),
- grad mediu de prematuritate (PD la 28-32 săptămâni),
- prematuritate profundă (prematuritate la mai puțin de 28 de săptămâni).
Nașterile care au loc după 42 de săptămâni sunt considerate tardive. Iar copilul născut este postnatal.
O determinare exactă a vârstei gestaționale este necesară pentru a evalua dezvoltarea fătului și starea viitoarei mame.
Linkuri web care discută despre durata sarcinii:
- https://www.betterhealth.vic.gov.au/health/healthyliving/baby-due-date
- https://www.britannica.com/science/pregnancy/Duration-of-pregnancy
- https://www.acog.org/womens-health/experts-and-stories/ask-acog/how-long-does-pregnancy-last
- https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3777570/
- https://www.marchofdimes.org/find-support/topics/pregnancy/what-full-term
- https://www.health.ny.gov/community/pregnancy/why_is_40_weeks_so_important.htm