Sindromul premenstrual, cunoscut și sub denumirea de tensiune premenstruală, reprezintă un ansamblu de simptome diverse ce se manifestă în a doua parte a ciclului menstrual, remițând odată cu debutul menstruației.

Studii globale evidențiază faptul că până la 30% din femei resimt efectele acestui sindrom, iar în jur de 10% experimentează simptome de o intensitate majoră.

Simptomatologia sindromului premenstrual se împarte în două categorii principale: simptome fizice și emoționale.

Printre simptomele fizice se numără:

durere mamară;
retenție de lichide, manifestată prin creștere ponderală;
cefalee, dureri lombare și abdominale;
disconfort muscular și articular;
senzații de greață și vertij;
sensibilitate crescută la nivelul sânilor;
modificări ale dimensiunii sânilor;
apariția leziunilor acneice;
tulburări digestive, precum constipația sau diareea.

În ceea ce privește starea psihică și emoțională, sunt frecvente:

irascibilitate;
fluctuații ale stării de spirit;
sentimente de tristețe profundă, antipatie;
probleme de concentrare;
anxietate, epuizare, sentimente de încordare;
coordonare motorie deficitară;
alterări ale ritmului normal de somn.

În cazuri mai rare, se pot înregistra manifestări mai intense, cum ar fi:

comportament agresiv;
impulsuri violente;
alterări ale gustului, polidipsie;
schimbări ale comportamentului sexual;
stări de panică, idei suicidare și o senzație persistentă de letargie.

În perioada premenstruală, anumite afecțiuni concomitente pot să se agraveze, precum:

dermatita atopică sau psoriazisul;
creșterea frecvenței crizelor epileptice;
acutizarea simptomelor conjunctivitei cronice sau ale cheratitei;
intensificarea episoadelor de migrenă;
exacerbarea afecțiunilor alergice și sistemice, de exemplu astmul bronșic sau rinita alergică.

Dacă simptomele se manifestă într-o formă ușoară, fără a afecta nivelul de trai, și dispar de fiecare dată odată cu apariția sângerărilor menstruale, tratamentul nu este necesar. Această patologie reduce în mod semnificativ nu numai capacitatea de muncă, ci și calitatea vieții, deoarece apare în perioada în care are cea mai mare activitate socială și profesională.

Durata sindromului ajunge în medie la 15-16 zile. Vârful de severitate al simptomelor cade în zilele imediat înainte de menstruație. În cazul unor simptome severe (care provoacă disconfort și suferință) trebuie să consultați un medic. În cazuri grave, sunt posibile tulburări ale apetitului până la anorexie sau bulimie, modificări ale comportamentului sexual.

Cauze de apariție

Comunitatea științifică încă dezbate asupra cauzelor exacte ale sindromului premenstrual, fără a ajunge la un consens.

Numeroase teorii sugerează că o varietate de factori ar putea contribui la apariția și progresia sindromului premenstrual, care include, dar nu se limitează la:

diverse boli și disfuncții endocrine, cum ar fi hipoglicemia, tulburări ale nivelurilor de prolactină, variabilitatea concentrațiilor de estrogen și progesteron, reacții neobișnuite ale receptorilor hormonal, sau excesul de aldosteron și de hormon antidiuretic;
o posibilă predispoziție genetică care ar putea juca un rol semnificativ în dezvoltarea acestei condiții;
lipsa anumitor substanțe în organism, precum serotonină, magneziu și calciu, care sunt esențiale pentru funcționarea optimă a organismului.

În plus, există o serie de factori de risc care ar putea accentua probabilitatea de a dezvolta sindromul premenstrual:

expunerea repetată la situații de stres;
antecedente de avorturi, fie ele provocate sau spontane;
femeile care au avut multiple sarcini (peste trei);
episoade de depresie postnatală sau cazuri de toxicoză în trimestrele târzii de sarcină;
viața în metropole, unde nivelul de stres și poluarea sunt adesea mai ridicate;
efortul intelectual susținut, care poate contribui la epuizarea resurselor psihice;
apartenența la rasa caucaziană pare să fie un factor de risc suplimentar;
nașterea la vârsta de peste 35 de ani poate fi, de asemenea, un factor relevant;
afecțiuni inflamatorii ale organelor genitale, cum ar fi endometrita, anexita, ooforita, adenomioza, precum și antecedente de intervenții chirurgicale în sfera ginecologică;
consumul de tutun, care afectează negativ nu numai sistemul respirator, dar și echilibrul hormonal;
o dietă dezorganizată și lipsită de nutrienți esențiali;
privarea de somn și o igienă deficitară a odihnei, care pot perturba ritmurile naturale ale corpului;
un nivel scăzut de activitate fizică, ce contribuie la scăderea tonusului general și la acumularea de stres.

Citeste si...

Condimentele care ajută la ameliorarea simptomelor sindromului premenstrual (PMS)

Sindromul premenstrual este adesea descris ca o “boală a civilizației moderne”, caracterizată printr-un complex de simptome care afectează viața de zi cu zi a femeilor. Manifestările sale pot varia de la ușoare la severe și pot avea un impact semnificativ asupra calității vieții.

Cum se modifică nivelul hormonilor în diferite faze ale ciclului menstrual

Simptomele sindromului premenstrual și metode de ameliorare

Ciclul menstrual se desfășoară în trei etape distincte: faza foliculară, faza ovulatorie și faza luteală.

Începând cu faza foliculară, organismul prezintă concentrații reduse de estrogen și progesteron. În această perioadă, endometrul – stratul interior al uterului – se îngroașă și, în absența unei sarcini, se desprinde, declanșând menstruația. După aceasta, nivelul hormonului foliculo-stimulant (FSH) se intensifică, stimulând maturarea foliculilor ovariene și conducând la creșterea gradată a nivelului de estrogen.

Următoarea etapă, ovulația, este marcată de creșterea hormonului luteinizant (LH) și a FSH în sânge, LH fiind cel care declanșează eliberarea unui ovul din foliculul matur. În urma ovulației, nivelul estrogenului scade, în timp ce progesteronul, hormonul predominat al celei de-a doua jumătăți a ciclului, își face apariția.

Faza luteală debutează odată cu diminuarea concentrațiilor de LH și FSH. Foliculul care a eliberat ovulul se transformă în corp galben, cu rol esențial în producția de progesteron. Acesta din urmă, alături de estrogen, contribuie la îngroșarea endometrului, pregătind uterul pentru o eventuală sarcină. În cazul în care sarcina nu survine, corpul galben se atrofiază, nivelurile de estrogen și progesteron scad, ceea ce duce la declanșarea unui nou ciclu menstrual.

Mecanismul de dezvoltare a sindromului premenstrual

Opiniile medicilor și ale cercetătorilor nu sunt unanime când vine vorba despre cauzele acestei afecțiuni. Un factor cheie identificat este dezechilibrul hormonal, mai precis, raportul dintre nivelul crescut de estrogen și insuficiența de progesteron. Progesteronul este implicat în diureză, astfel că lipsa acestuia poate duce la acumularea de lichide în organism, provocând edeme. Se presupune că la baza sindromului stă o disfuncție a sistemului hormonal renină-angiotensină-aldosteron, esențial în reglarea volumului de sânge din organism.

Nu trebuie neglijate nici tulburările psihosomatice și autonome. O hiperactivitate a sistemului nervos simpatic, coroborată cu disfuncții la nivelul hipotalamusului și hipofizei, poate duce la perturbarea metabolismului hormonal steroid și la dereglementări în metabolismul apei și sărurilor, cât și al carbohidraților.

Citeste si...

Durere de splina - cauze, simptome, diagnostic si tratament

Variabilitatea concentrațiilor de estrogen de-a lungul ciclului menstrual influențează nivelurile de serotonină, cunoscut și ca hormonul stării de bine, ceea ce poate genera simptome precum depresia, epuizarea și iritabilitatea. Studii recente subliniază un rol semnificativ al serotoninei în apariția tulburării disforice premenstruale, o formă particulară a acestui sindrom.

Clasificarea sindromului premenstrual

Sindromul de tensiune premenstruală se împarte în două categorii principale, în funcție de intensitatea și specificul simptomelor:

Tulburarea disforică premenstruală este versiunea mai severă a sindromului, cu simptome pronunțate în cea de-a doua parte a ciclului menstrual. Aceasta afectează calitatea vieții prin fluctuații emoționale accentuate și iritabilitate, afectând aproximativ 8% dintre femei.
Sindromul premenstrual clasic este mai ușor și afectează majoritatea femeilor, însă simptomele sunt mai puțin intense și nu perturbă în mod semnificativ calitatea vieții cotidiene.

Evoluția sindromului premenstrual prezintă mai multe forme, fiecare cu manifestări caracteristice:

Forma edematoasă se distinge prin umflarea vizibilă a feței, a tibiilor sau a degetelor, sensibilitatea și durerea la nivelul sânilor, balonare și prurit cutanat. În cazuri tipice, greutatea corporală poate crește cu până la 4-8 kilograme în perioada premenstruală.
Forma psihovegetativă, sau neuropsihică, cuprinde stări emoționale labile, scăderea capacității de memorare și tendințe depresive. Poate apărea și amorțeala mâinilor.
Forma cefalică se manifestă prin dureri de cap intense, inclusiv migrene.
Forma crizică reprezintă varianta acută a sindromului, putând declanșa atacuri de panică, hipertensiune arterială, senzații de panică și amorțeală a extremităților, împreună cu dureri de cap și diureză crescută.
Forma atipică poate induce febră și poate exacerba condiții medicale preexistente.

Dacă tulburarea se manifestă ușor, simptomele apar pentru scurt timp și sunt exprimate relativ slab. Cu o formă severă a sindromului, ele pot apărea mai devreme. Iar numărul de semne diferite poate ajunge până la 10.

Diagnosticare

Obstetricianul-ginecolog va face un diagnostic preliminar la prima vizită pe baza interviului și a colectării anamnezei și a evaluării simptomelor care apar la pacientă mai aproape de sfârșitul fazei luteale a ciclului. Medicul va afla când apar și dispar simptomele și dacă rudele ei apropiate au aceeași problemă.

Medicul trebuie să înțeleagă cât de pronunțate sunt schimbările din corpul unei femei. Și cum afectează rolul social și activitatea fizică a pacientei. Pentru a face un diagnostic precis, pacientul trebuie să confirme prezența a cel puțin una dintre cele trei manifestări:

instabilitate emoțională (schimbări de dispoziție, lăcrimare, iritabilitate);

modificări ale dispoziției, sentimente de deznădejde;

nemulțumire față de activitățile obișnuite.

Pacienta poate fi sfătuită să țină un jurnal de automonitorizare în care va nota simptomele care apar pe parcursul a două-trei cicluri.

Una dintre provocările în stabilirea diagnosticului va fi confirmarea faptului că femeia nu are una dintre următoarele afecțiuni cu manifestări similare:

depresie,

tulburări de anxietate,

mastită,

migrenă,

hipotiroidism,

premenopauză.

În aceste afecțiuni și patologii, simptomele (cel puțin unele dintre ele) vor rămâne practic neschimbate pe tot parcursul ciclului menstrual.

La prima consultație, obstetricianul-ginecolog va stabili un diagnostic preliminar bazat pe interviul cu pacienta, pe analiza istoricului său medical și pe evaluarea simptomelor care se intensifică spre finalul fazei luteale a ciclului menstrual. Se va investiga periodicitatea simptomelor și eventuala predispoziție familială la această problemă.

Citeste si...

Cum să gestionezi și să previi agitația la persoanele cu Alzheimer: Sfaturi esențiale pentru îngrijitori

Este esențial ca medicul să cuantifice gravitatea simptomelor și impactul acestora asupra funcționării sociale și a activității fizice ale femeii. Pentru un diagnostic acurat, pacienta trebuie să prezinte cel puțin unul din următoarele simptome caracteristice:

Oscilații emoționale marcante (schimbări bruste de stare, plâns ușor, irascibilitate);
Sentimente intense de disconfort sau deznădejde;
O scădere a interesului pentru activitățile de zi cu zi.

Pentru a ajuta la stabilirea diagnosticului, se poate recomanda pacientei să țină un jurnal de simptome pentru a urmări fluctuațiile acestora pe parcursul a cel puțin două-trei cicluri menstruale.

Un aspect dificil în diagnosticare este excluderea altor condiții medicale cu simptome asemănătoare, precum:

Episoade depresive;
Tulburări de anxietate;
Mastită (inflamația țesutului mamar);
Migrenă;
Hipotiroidism;
Premenopauză.

Tratament

În majoritatea situațiilor, sindromul de tensiune premenstruală nu necesită tratament specific, simptomele ameliorându-se odată cu debutul menstruației.

Adoptarea unor schimbări benefice în stilul de viață și în alimentație în perioada premenstruală poate atenua simptomele. Studiile sugerează că severitatea acestor simptome ar putea fi legată de un consum crescut de fast-food, dulciuri și cafea. Ascultându-și corpul și observându-și stările interioare înaintea menstruației, femeile pot descoperi că ajustările dietetice au un impact pozitiv semnificativ.

Tratamentul sindromului premenstrual este de obicei coordonat de un ginecolog. În cazuri grave, care influențează starea psihologică, poate fi necesară intervenția unui psiholog sau a unui psihiatru.

Printre abordările terapeutice pentru acest sindrom se numără:

Normalizarea rutinei zilnice și adaptarea activității fizice.
Optimizarea alimentației prin includerea unei varietăți mai mari de produse nutritive și metode de preparare sănătoase.
Aportul adecvat de vitamine (A, E, C, B6), minerale, fibre și acizi grași polinesaturați, evitând excesul de carbohidrați simpli, zahăr și alimente foarte sărate.

În ceea ce privește ameliorarea stării, se pot lua în considerare următoarele:

Corectarea dezechilibrelor hormonale și inhibarea ovulației prin utilizarea contraceptivelor orale combinate. Acestea ajută la stabilizarea nivelurilor hormonale și diminuarea simptomelor. Un dispozitiv intrauterin (DIU) cu eliberare hormonală poate fi, de asemenea, o opțiune pe termen lung.
În funcție de dorința pacientei de a concepe, ginecologul poate prescrie un tratament hormonal specific, care se administrează după un protocol bine definit, de obicei pe parcursul câtorva luni.

Tratamentul manifestărilor neuropsihice poate cuprinde atât terapie medicamentoasă, cât și metode non-farmacologice, precum schimbările de stil de viață și psihoterapia. Psihoterapia, în special, este eficientă în cazurile de sindrom premenstrual ușor și mediu, putând fi inclusă într-un demers terapeutic cuplu pentru atenuarea tensiunilor psihologice. Psihologul ajută pacienta să recunoască și să schimbe patternurile cognitive negative, facilitând astfel gestionarea simptomelor.

Medicamente precum inhibitorii recaptării serotoninei pot fi prescrise de către un psihiatru sau neurolog, pe baza teoriei că un nivel scăzut de serotonină contribuie la sindromul premenstrual. Acestea ajută la menținerea unui nivel stabil de serotonină în sânge.

În plus, antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) pot fi integrate în tratament pentru ameliorarea durerilor asociate sindromului. Pentru migrenele severe, se poate opta pentru o terapie specializată.

În cazurile complexe și severe, unde sunt necesare, pot fi prescrise sedative sau tranchilizante, cu un regim diferit de cel pentru tulburările depresive, și pot fi utilizate fie continuu, fie ciclic, din mijlocul ciclului până la începutul menstruației, cu dozajul ajustat de către medic. Diureticele la doze mici pot fi recomandate pentru a reduce umflăturile pronunțate.

Citeste si...

Alimente care ajută la scăderea nivelului de zahăr din sânge

La pacientele cu simptome puternice și în cazul tulburărilor disforice premenstruale, utilizarea agonistilor hormonului eliberator de gonadotropină poate fi benefică, deoarece acestea induc o menopauză artificială prin inhibarea producției de estrogen și progesteron, reducând simptomele asociate sindromului premenstrual.

Prognoza și prevenirea sindromului premenstrual

Perspectiva de ameliorare a sindromului premenstrual variază în funcție de intensitatea și tipologia simptomelor, precum și de starea generală de sănătate a fiecărei persoane. Deși prevenția specifică a sindromului premenstrual nu este posibilă, adoptarea unui stil de viață echilibrat poate contribui la atenuarea simptomelor ușoare. Exercițiile fizice regulate, un somn odihnitor și o dietă nutritivă pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții. În cazul în care sindromul evoluează spre o formă mai severă, consultul medical devine esențial, iar în anumite situații se pot recomanda tratamente farmacologice.

Este important ca femeile aflate la premenopauză, cu risc crescut de sindrom menopauzal și alte afecțiuni cardiovasculare sau oncologice, să fie supravegheate medical cel puțin anual. În funcție de simptomele specifice ale sindromului premenstrual, vizitele periodice la specialiști sunt esențiale:

În cazul simptomelor neuropsihiatrice, se recomandă urmărirea de către un ginecolog, un medic generalist și un psihoterapeut;
Dacă predomină simptomele edematoase, consultațiile ar trebui efectuate cu un ginecolog, medic de familie și un nefrolog;
Pentru simptomatologia cefalică, ar fi indicat suportul unui ginecolog, medic generalist și neurolog;
În prezența episoadelor de criză, este necesară monitorizarea de către un ginecolog, un terapeut și, la nevoie, un nefrolog.

Vizitele la ginecolog ar trebui să se facă trimestrial, iar consultările cu ceilalți specialiști, la fiecare șase luni. Prognosticul este în general pozitiv atunci când pacienta este atent monitorizată și urmează sfaturile medicale primite. Totuși, este posibil ca simptomele să reapară după încheierea unui tratament medicamentos. Menținerea unui stil de viață sănătos și adoptarea unor obiceiuri benefice pot sprijini organismul în gestionarea mai eficientă a simptomelor neplăcute.

Referințe:

Nu uita!

Articolele din acest site au rol informativ. Administratorii site-ului nu sunt responsabili pentru încercarea de a aplica o rețetă, un sfat sau o dietă și nici nu garantează că informațiile furnizate vă vor ajuta sau nu vă vor dăuna personal. Fiți prudenți și consultați întotdeauna un medic sau un nutriționist!

Vă mulțumim că ați citit! Dacă acest articol vi se pare util și interesant, vă rugăm să îl distribuiți pe rețelele de socializare pentru a fi citit și de alții. În acest fel ne ajutați și ne motivați să scriem mai multe articole interesante.