Angioamele sunt adeseori confundate cu semnele congenitale ale pielii, cunoscute sub numele de semne de naștere. Cunoscute și sub denumirea de “alunițe roșii”, angioamele de fapt nu au legătură cu alunițele tradiționale și se situează undeva între o tumoră benignă și o anomalie de dezvoltare, în clasificarea medicală.

Aceste formațiuni provin din celulele vaselor sanguine sau limfatice, spre deosebire de semnele de naștere sau nevi pigmentari – termenul științific pentru alunițe – care se dezvoltă din melanocite, celulele ce conțin pigmentul melanină.

Atât la adulți, cât și la copii, angioamele pot să apară. Este important de menționat că la nou-născuți, tumorile vasculare pot avea o creștere rapidă. Acestea se pot dezvolta din vasele sanguine situându-se în diverse straturi ale corpului – de la piele și mucoase până la mușchi, organe interne precum ficatul, rinichii, inima, plămânii și chiar oase.

O condiție adesea confundată cu angioamele este telangiectazia, cunoscută și ca “venele de păianjen”. Aceasta nu reprezintă o tumoare, ci mai degrabă un anevrism vascular caracterizat prin dilatarea vaselor superficiale și prezența anevrismelor arteriovenoase.

Care sunt cauzele apariției angioamelor?

La copii, acestea sunt frecvent o anomalie congenitală. Tumorile vasculare superficiale pot fi observate la sugari chiar de la naștere. Deși mecanismele exacte de formare a acestora nu sunt complet elucidate, se teoretizează că procesul tumoral ar putea avea la bază migrarea celulelor placentare la făt, urmată de o creștere autonomă ulterioară.

La adulți, angioamele pot rezulta din leziuni, inflamații cronice – fie infecțioase, fie autoimune – sau expunere la radiații ionizante.

Există anumiți factori de risc care pot predispune la dezvoltarea angioamelor, precum istoricul familial de afecțiuni similare sau afectarea circulației sanguine microscopice datorată deteriorării pereților vaselor sanguine, care poate fi provocată de diabetul zaharat sau hipercolesterolemia ereditară.

Citeste si...

Prospect amoxicilină - tot ce trebuie să știi despre cel mai utilizat antibiotic

Ce tipuri de angiome există?

Tipologia angioadenomelor este complexă și include formațiuni provenind din celulele vasculare, precum hemangioamele, dar și din cele ale vaselor limfatice, cunoscute sub denumirea de limfangioame. Aceste structuri variază în funcție de aspect, colorit și amplasare.

Angioame sau alunițele roșii - Ce trebuie să știi despre tumori benigne și anomalii de dezvoltare 5

Hemangioamele se diferențiază pe criterii morfologice:

Capilare, sau simplu spus, hipertrofice, sunt cel mai des întâlnite la nou-născuți sau copii mici. Formate din rețele dense de vase sanguine minuscule, ele prezintă o nuance roșiatică pronunțată și sunt susceptibile la o evoluție rapidă inițială.
Hemangioamele cavernose constituie aglomerări de celule endoteliale, creând structuri spongioase, iregulate, umplute cu sânge. Pot fi palpabile sub derm ca formațiuni bluie sau pot fi confundate cu alte tipuri de tumori când sunt situate în adâncul țesutului. Presiunea aplicată poate schimba temporar culoarea acestora.
Racemoase sau hemangioamele ramificate, formează un conglomerat de vase vasculare anevrismal dilatate, ce prezintă pulsație la presiune și zgomote vasculare specifice la auscultare, fiind extrem de rare.
Mixte, sau combinate, reprezintă o combinație între formațiuni vasculare (exemplu: cavernose) și alte tipuri de țesuturi (exemplu: fibroase), cu manifestări clinice dependente de componenta predominantă.

Hemangioamele pot fi, de asemenea, clasificate în funcție de poziționarea lor:

Superficiale, localizate la nivelul pielii sau în profunzimea acesteia, sunt de regulă inofensive, dar pot afecta estetica dacă sunt prezente pe față.
Mucoasele, localizate pe membranele mucoase ale diverselor organe, pot cauza disconfort semnificativ.
Organice, situate în țesutul organelor interne, pot rămâne nedetectate dacă sunt de dimensiuni reduse.
Sistemice musculo-scheletice, în special cele vertebrale, pot duce la distrugerea țesutului osos și la compresiuni nervoase, având manifestări clinice grave.

Citeste si...

Îndreaptă-ți umerii, îndreaptă-ți spatele: 10 Efecte negative ale posturii incorecte asupra sănătății

Distribuția hemangioamelor poate fi:

Focală, când afectează o zonă mică,
Segmentară, când se extind pe o suprafață vastă,
Multifocală, când sunt prezente simultan în mai multe regiuni anatomice, caz în care se discută despre angiomatoză.

Conformația hemangioamelor poate fi:

Filamentoasă, cu un nucleu central mic și extensii numeroase,
Stelată, cu un corp central robust și prelungiri radiare,
Plană,
Nodulară.

În ceea ce privește limfangioamele:

Cele simple sunt alcătuite din endoteliu și sunt frecvent localizate în mușchiul limbii sau buzelor.
Limfangioamele cavernoase sunt formate din cavități limfatice multiple, înconjurate de fibre de țesut conjunctiv.
Limfangioamele chistice se întâlnesc mai ales în regiunea cervicală și inghinală.

Diversitatea angiodelor, fie că sunt de origine sanguină sau limfatică, necesită o atenție deosebită în diagnosticare și monitorizare, date fiind implicațiile lor variate în ceea ce privește sănătatea și calitatea vieții pacienților.

Cum se manifestă angiomii din punct de vedere clinic?

Manifestările clinice ale angiomilor sunt subtile și adesea imperceptibile până în momentul în care aceste formațiuni încep să perturbe funcționalitatea organului gazdă.

SEVERITATEA SIMPTOMELOR VARIAZĂ CONFORM POZIȚIONĂRII TUMORII.

Complicațiile cele mai serioase asociate cu hemangioamele cuprind:

Tromboza – obstrucționarea vaselor sanguine de cheaguri de sânge;
Flebita – o inflamație a pereților venoși, care deseori precede sau coexista cu tromboza, rezultând în tromboflebită;
Hemoragii – leziunile angiomatoase pot declanșa sângerări abundente, necesitând intervenții chirurgicale de urgență pentru a preveni pierderea fatală de sânge.

În ceea ce privește limfangioamele, riscul major îl constituie infecția secundară și posibila lor supurație, complicând și mai mult tabloul clinic.

Diagnostic și tratament

Identificarea formațiunilor superficiale este o procedură simplă, ce constă într-o evaluare vizuală și palpare de către medic. Pentru tumorile situate în interiorul corpului, se recurge la metode instrumentale de diagnosticare:

Ecografia, inclusiv tehnica Doppler, ajută la localizarea tumorilor în organele interne și la analiza circulației sanguine în zona afectată;
Tomografia computerizată (CT) și Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) sunt eficiente în detectarea formațiunilor în sistemul musculo-scheletal, cum ar fi coloana vertebrală sau pelvisul.

Citeste si...

De ce NU este bine să faci patul dimineața?

Tratamentul acestor formațiuni variază în funcție de mai mulți factori:

Formațiunile de mici dimensiuni care nu evoluează, care nu sunt supuse la traumatisme repetate și nu influențează negativ funcționalitatea organului, sunt monitorizate atent, fără a interveni chirurgical.
Tumorile care se măresc în dimensiuni, sunt poziționate în zone cu risc sau perturbă funcționarea normală a organelor, trebuie extrase. Metodele de extracție includ chirurgia convențională, excizia cu laser, criodistrucția sau electrocoagularea.
Scleroterapia, ce presupune injectarea unei soluții care provoacă sclerozarea în cavitatea angiomului, și embolizarea, o tehnică minim invazivă efectuată sub control angiografic, reprezintă alternative de tratament în anumite situații.

Referințe

Nu uita!

Articolele din acest site au rol informativ. Administratorii site-ului nu sunt responsabili pentru încercarea de a aplica o rețetă, un sfat sau o dietă și nici nu garantează că informațiile furnizate vă vor ajuta sau nu vă vor dăuna personal. Fiți prudenți și consultați întotdeauna un medic sau un nutriționist!

Vă mulțumim că ați citit! Dacă acest articol vi se pare util și interesant, vă rugăm să îl distribuiți pe rețelele de socializare pentru a fi citit și de alții. În acest fel ne ajutați și ne motivați să scriem mai multe articole interesante.