Hepatita este cel mai frecvent asociată cu bolile antisociale. Ea pare să fie asociată doar cu persoanele care își injectează substanțe ilegale.

Cu toate acestea, există tipuri de boală care pot fi contractate pur și simplu prin consumul de apă contaminată! Din fericire, multe tipuri de leziuni hepatice care erau cândva netratabile pot fi tratate cu succes în prezent. Și vă puteți proteja cu un vaccin eficient.

Ce este hepatita?

Acesta este un grup de boli hepatice acute și cronice. Cauzele apariției sale sunt variate. Acestea pot fi medicamente, substanțe chimice toxice sau procese autoimune. Afectarea ficatului cauzată de diverși viruși este cea mai frecventă. Potrivit OMS, peste 1 miliard de oameni suferă de ea.

Virușii care provoacă această boală sunt împărțiți în două mari grupuri. Primul afectează doar ficatul. Cele mai cunoscute sunt A, B și C. Al doilea – viruși care afectează alte organe (inclusiv ficatul, dar nu întotdeauna). Printre acestea se numără, de exemplu, virusurile herpetice.

Virusurile care afectează doar ficatul sunt etichetate cu literele alfabetului latin: A, B, C, D, E, F, G, SEN, Ti-Ti. Până în prezent, au fost analizate 9 virusuri. Acestea sunt responsabile pentru aproximativ 90 % din leziuni. Ele pătrund în celulele hepatice și încep să se înmulțească acolo. Ca urmare, celula moare. Acest lucru duce la o insuficiență hepatică din ce în ce mai mare, care poate duce la deces.

Istoricul descoperirii

Primul virus al hepatitei a fost descoperit acum mai bine de o sută de ani de către omul de știință rus Serghei Petrovici Botkin. Boala a fost numită după prima literă a alfabetului latin – „A”. Cercetarea altor virusuri a devenit posibilă abia la mijlocul secolului al XX-lea.

Cercetarea altor virusuri a devenit posibilă abia la mijlocul secolului XX. în 1963, omul de știință B. Blamberg a descoperit o proteină neexplorată anterior în sângele aborigenilor australieni. Această proteină a fost denumită „antigen australian”. S-a dovedit că proteina era mai frecventă la pacienții cu hepatită. A fost numită după a doua literă a alfabetului latin – „B”. Cercetătorul a primit Premiul Nobel pentru această descoperire. Puțin mai târziu (1970) a fost posibil să se vadă virusul în sine la microscop.

Clasificarea virusurilor

Clasificarea virușilor cuprinde mai multe categorii bazate pe caracteristicile lor genetice și modul de transmitere:

Genetic:

ARN: grupurile A, C, E, F, G;
ADN: grupurile B, D, Ti-Ti, SEN.

Citeste si...

Probleme de vedere: cum să prevenim afectarea corneei, cristalinului și retinei

Modalitate de transmitere:

Fecal-oral: contact cu apă, alimente sau obiecte contaminate;
Parenteral: prin sânge via transfuzii sau instrumentar medical nesteril;
Sexual: frecvent prin contact oral-anal;
Vertical: transmisia de la mamă la făt.

Evoluție și cronicizare:

Acută: sub 3 luni (A și E);
Prolungită: 3-6 luni (B și C);
Cronică: peste 6 luni (B, C, D).

Simptomatologie:

Asimptomatici, purtători: tipic pentru B și C;
Forme simptomatice: cu manifestări clinice complete.

Severitatea bolii variază:

Ușoară: icter discret și apetit diminuat;
Moderată: icter evident, greață, vărsături, hepatomegalie;
Severă: icter intens, anorexie, vărsături repetate, hepatoreducție prin necroză;
Extrem de severă: alterarea conștienței.

Cum evoluează boala

Hepatita Virală – Prevenție și Tratament pentru o Viață Sănătoasă — În cel de-al treilea stadiu, urina capătă o culoare închisă, iar pielea, mucoasele și sclerațiile devin galbene. Ficatul și splina cresc în dimensiuni.

Această afecțiune prezintă un ciclu evolutiv distinct, cu faze ce pot varia ca durată, în funcție de tipul viral specific. Boala se desfășoară în patru stadii diferite:

Perioada de incubație: Virusul se multiplică și diseminează în organism, fără a se manifesta prin simptome vizibile.
Prodromul sau preicteric: Se semnalează simptome generale precum pierderea apetitului, astenia, greața, vărsăturile și disconfortul abdominal, în special în zona ficatului. Fumătorii pot dezvolta repulsie față de tutun. Pot apărea, de asemenea, dureri articulare și erupții de tip urticarie.
Faza icterică: Urina devine mai închisă la culoare, iar pielea, mucoasele și sclerele capătă o nuanță galbenă. Se constată și o creștere în volum a ficatului și splinei.
Convalescența: Etapa în care simptomele bolii se atenuează progresiv până la dispariție.

Ce se întâmplă în ficat?

Ficatul are aproximativ 500 de funcții diferite. Acesta este situat în partea dreaptă, sub diafragmă, în cavitatea abdominală. La exterior, ficatul este acoperit de coaste, care îl protejează de lovituri și alte influențe externe.

Substanțele care sunt absorbite din intestin în fluxul sanguin intră în ficat pentru a fi metabolizate. Acesta activează o serie de medicamente. Acesta transformă „deșeurile” organismului în substanțe inofensive. Stochează energie sub formă de glicogen. Este locul de sinteză a factorilor de coagulare a sângelui și a proteinelor utile. În hepatita virală, toate aceste funcții sunt perturbate.

Important: Ficatul este unul dintre puținele organe care se pot regenera. Acesta își poate reface volumul normal, păstrând doar 30 % din dimensiunea sa inițială!

Icterul este asociat cu o tulburare a metabolismului bilirubinei. Bilirubina este un produs de conversie al hemoglobinei. Hemoglobina se găsește în celulele roșii din sânge și este responsabilă pentru transportul oxigenului. În medie, un globule roșu trăiește 120 de zile. După moartea sa, hemoglobina se transformă în bilirubină și intră în ficat, unde se combină cu o substanță specială – acidul glucuronic. Acesta servește ca un fel de „mijloc de transport”. Într-un astfel de pachet, excesul de bilirubină poate părăsi corpul uman prin bilă, fecale și urină.

Citeste si...

Ochii nu sunt doar oglinda sufletului - ei vor arăta tulburări în corp

În intestin, acest pachet se transformă în stercobilină. Aceasta colorează fecalele în culoare închisă. În această boală, bilirubina nu este eliminată din sânge. Aceasta se acumulează și colorează pielea și membranele mucoase în galben. Stercobilina nu intră în fecale. Ca urmare, scaunul își pierde culoarea obișnuită și devine decolorat, chiar albicios. Bilirubina începe să treacă din sânge în urină și o colorează în culoare închisă.

Se poate dezvolta un sindrom hemoragic din cauza unei încălcări a coagulării sângelui – apar sângerări severe și vânătăi. Un semn periculos este descoperirea de hemoragii în locurile unde se poartă haine strâmte. De exemplu, benzile elastice ale șosetelor și ale lenjeriei de corp.

Funcția de sintetizare a proteinelor din ficat are de suferit. Nu se produce cantitatea potrivită de albumină, care este necesară pentru retenția de lichide în sânge și în celule. Umflături și efuziune în cavitatea abdominală – ascită.

Complicații

Complicațiile bolilor hepatice pot fi severe și se manifestă în diverse moduri:

Encefalopatia hepatică acută se desfășoară în trei stadii:

Inițial, pacientul poate experimenta creșterea slăbiciunii, fluctuații ale stării de spirit, letargie sau agresivitate neobișnuită, pe lângă greață, vărsături, icter și un miros caracteristic al respirației.
Faza intermediară este marcata de o letargie accentuată, confuzie în ceea ce privește timpul și spațiul și, uneori, convulsii.
Ultimul stadiu, coma, se caracterizează prin pierderea totală a răspunsului la stimuli, absența reflexelor și controlul pierdut asupra defecației și urinării. Icterul se intensifică, iar hemoragiile devin mai frecvente.

Colecistocolangita reprezintă inflamația canalelor biliare și a vezicii biliare, cauzând dureri severe sub coastele drepte și mâncărimi ale pielii.
Sindromul hemolitic-uraemic combină anemia hemolitică, trombocitopenia și insuficiența renală acută.
Hepatita autoimună survine când sistemul imunitar atacă celulele hepatice, inducând formarea de anticorpi autoagresivi în urma unei infecții virale.
Carcinomul hepatocelular este o formă avansată de cancer de ficat cu un grad înalt de periculozitate.
Crioglobulinemia implică leziuni autoimune ale vaselor sanguine datorate depunerii de proteine anormale, conducând la necroză și ulcerații și, în cazuri extreme, la amputarea membrului sau a unei porțiuni a organului afectat de ischemie.
Ciroza hepatică semnifică moartea celulelor hepatice și substituirea lor cu țesut cicatricial, afectând ireversibil funcțiile ficatului și ducând la diminuarea semnificativă a dimensiunii acestuia.
Neuropatiile autoimune se manifestă prin durere, anomalii senzoriale și slăbiciune musculară datorată afectării nervilor.
Moartea fetală intrauterină poate surveni în cazul femeilor însărcinate afectate de aceste condiții hepatice grave.

Citeste si...

Cea mai bună poziție de dormit pentru boala arterială periferică

Diagnostic

Procesul diagnosticului hepatic este complex și se desfășoară pe mai multe nivele, pentru o evaluare amănunțită a stării de sănătate a ficatului:

Evaluarea parametrilor biochimici sanguini este esențială, incluzând:

Hemograma completă cu determinarea numărului de plachete și viteza de sedimentare a eritrocitelor (VSH).
Profilul bilirubinei, diferențiat în fracțiuni totală, directă și indirectă.
Enzime hepatice: alanin aminotransferază (ALT), aspartat aminotransferază (AST), gamma-glutamiltransferază (GGT).
Indicatori de coagulare, cum ar fi indicele de protrombină (INR).
Fosfataza alcalină și alfa-fetoproteină, aceasta din urmă fiind un marker tumoral pentru afecțiuni hepatice.

Analiza urinară completă, care ajută la detectarea prezenței sângelui (hematurie), proteinelor (proteinurie) și a cilindrilor urinari.
Tehnica PCR (Reacția în Lanț a Polimerazei) pentru identificarea ADN-ului sau ARN-ului viral, oferind o diagnoză precisă a infecțiilor hepatice virale.
Serologia specifică pentru detectarea anticorpilor contra agenților patogeni virali suspectați.
Imagistica prin ultrasunete a abdomenului, concentrându-se pe evaluarea dimensiunii ficatului și pe caracterizarea texturală a țesutului hepatic.
Elastografia hepatică (Fibroscan) – o metodologie non-invazivă pentru măsurarea elasticității parenchimului hepatic, ce reflectă gradul de fibroză sau steatoză hepatică.
Biopsia hepatică, considerată standardul de aur pentru diagnosticarea afecțiunilor hepatice, permite analiza directă a țesutului hepatic pentru a detecta inflamația, fibroza sau prezența celulelor maligne.

Aceste investigații, coroborate, furnizează o perspectivă detaliată asupra funcționării ficatului și a eventualelor patologii hepatice.

Tratament

În contextul afecțiunilor hepatice de severitate redusă, managementul terapeutic se poate administra ambulatoriu. Specific în cazul hepatitei A, a cărei transmisie este intrafamilială, se impune izolarea pacientului față de contactele susceptibile neimunizate pentru a preveni propagarea infecției. Este imperativă folosirea individuală a articolelor de menaj precum vesela, tacâmurile și articolele de toaletă.

Adoptarea unei diete controlate este esențială, excludând consumul de alcool, alimente cu conținut ridicat de grăsimi și preparate afumate. Se va limita aportul de sodiu.

Citeste si...

Cremele antifungice ar putea declanșa un val de infecții superfungice ale pielii

În privința hepatitei de tip C, s-a elaborat un regim terapeutic antiviral specific, care a demonstrat eficiența în eradicarea virală completă din corpul pacientului. În cazul hepatitelor B și D, tratamentul vizează inducerea unei remisii durabile, deși nu asigură eliminarea totală a agentului viral.

Prevenire

Vaccinurile împotriva hepatitelor A și B sunt recunoscute pentru eficiența lor remarcabilă. În cadrul programului național de imunizare, vaccinul pentru hepatita B se administrează standard încă din prima zi de viață, urmat de doze suplimentare la 1 și 6 luni de zile. Adulții care nu au beneficiat de vaccinare în copilărie pot totuși să acceseze schema de imunizare.

Vaccinul contra hepatitei A se recomandă în special călătorilor care se deplasează în regiuni cu prevalență crescută a bolii. Imunizarea este posibilă începând cu vârsta de un an și presupune două doze administrate la un interval de minim 6 luni.

Pentru a preveni infecțiile, este esențială adoptarea unor măsuri de precauție suplimentare:

Asigurați-vă că apa pe care o consumați provine din surse sigure și verificate. În timpul călătoriilor, optați pentru apa îmbuteliată pentru a reduce riscul de contaminare.
Igiena mâinilor este crucială; spălați-vă întotdeauna mâinile înainte de a mânca.
Practicați întotdeauna sexul protejat pentru a evita transmiterea bolilor.
În saloanele de înfrumusețare sau la efectuarea procedurilor care presupun întreruperea continuității pielii, cum ar fi piercing-urile, tatuajele sau manichiura, asigurați-vă că instrumentele sunt sterilizate corespunzător și personalul deține certificatele de conformitate necesare.

Referinte:

Nu uita!

Articolele din acest site au rol informativ. Administratorii site-ului nu sunt responsabili pentru încercarea de a aplica o rețetă, un sfat sau o dietă și nici nu garantează că informațiile furnizate vă vor ajuta sau nu vă vor dăuna personal. Fiți prudenți și consultați întotdeauna un medic sau un nutriționist!

Vă mulțumim că ați citit! Dacă acest articol vi se pare util și interesant, vă rugăm să îl distribuiți pe rețelele de socializare pentru a fi citit și de alții. În acest fel ne ajutați și ne motivați să scriem mai multe articole interesante.