Uneori, când mergeți la medic cu probleme de memorie, gândire și comportament, după o examinare se pune un diagnostic – encefalopatie. În mod literal, termenul poate fi tradus ca patologie cerebrală sau „ceva cu capul” Cauza leziunii va fi determinată de tipul de encefalopatie.

toate fotografiile – Imagini Yandex

Encefalopatia (patologie, afectare a țesutului cerebral) este o afecțiune caracterizată prin perturbarea funcționării și structurii întregului creier. Adesea, această afecțiune este cauzată de boli grave, grave.

Definiția termenului

Encefalopatia apare din cauza unor dureri avansate și severe în organele interne, infecții, ca o complicație, un efect secundar al administrării anumitor medicamente.

Există trei forme principale de encefalopatie: provocată de afecțiuni hepatice, renale și de deficitul de oxigen la nivelul celulelor cerebrale (hipoxie neuronală).

Simptomele caracteristice ale encefalopatiei cuprind modificări ale personalității, dificultăți de concentrare, letargie, pierderi de memorie, perturbări ale conștiinței și mișcări involuntare neobișnuite. Prezentarea acestor simptome variază în funcție de tipul de encefalopatie și de gravitatea leziunilor cerebrale.

Semnele encefalopatiei se pot manifesta de la ușoare schimbări ale stării mentale până la condiții grave, ce pot duce la comă. Edemul cerebral reprezintă principala complicație a formelor severe de encefalopatie, provocând creșterea presiunii intracraniene.

De ce apare encefalopatie? Simptome și factori declanșatori explicați

Pericolul encefalopatiei

Encefalopatia se poate dezvolta la orice vârstă; nu există o predispoziție de gen sau rasială, deoarece encefalopatia apare ca urmare a impactului anumitor cauze externe asupra creierului sau devine o complicație a unor boli grave.

Principalele cauze de deces în prezența leziunilor cerebrale sunt septicemia, tulburările circulatorii și insuficiența cerebrală. La fel de periculoase sunt și afecțiuni precum umflarea creierului, afectarea barierei hematoencefalice, creșterea presiunii intracraniene, hernierea trunchiului cerebral sau neurotoxine care pătrund în creier și îi ucid celulele.

Cauze

Există multe afecțiuni care cauzează encefalopatia. Cele mai frecvente provocatoare sunt:

Agenții infecțioși (microbi, particule virale sau prioni),
Deficitul acut de oxigen la nivelul neuronilor – ischemie, hipoxie;
Insuficiența severă a funcțiilor organelor excretoare (acestea sunt rinichii sau ficatul),
Intoxicație cu alcool, otrăvire cu substanțe psihotrope,
Expunerea prelungită la substanțe chimice și toxine, expunerea la factori de radiații,
Tulburări metabolice (diabet, acidoză),
Neoplazia în țesutul cerebral,
Demență, modificări ale vaselor de sânge legate de vârstă,
Nutriție deficitară, deficiență cronică de proteine.

Encefalopatia hipoxică: caracteristici

Acest tip de encefalopatie apare din cauza lipsei de oxigen în tot creierul și, de obicei, duce la leziuni cerebrale. Hipoxia cerebrală apare din cauza:

înec, sufocare,
tensiune arterială extrem de scăzută,
leziuni în timpul nașterii,
stop cardiac brusc,
sufocare cauzată de inhalarea de fum,
hemoragie severă,
intoxicație cu monoxid de carbon,
formarea de rău montan sever,
reacție alergică la anestezie,
paralizie în zona mușchilor respiratori, ceea ce duce la o stare de insuficiență respiratorie.

Stopul cardiac este cea mai frecventă afecțiune care duce la hipoxie cerebrală. Atunci când inima încetează să mai pompeze, sângele bogat în oxigen nu este livrat organelor vitale, cum ar fi creierul. Hipoxia duce la leziuni ireversibile în decurs de două minute.

Encefalopatia hepatică: caracteristici

Encefalopatia hepatică poate fi menționată ca o afecțiune toxică cu afectarea creierului, precum și a sistemului nervos, cauzată de insuficiența hepatică.

Bolile care afectează ficatul, cauzând probleme cu detoxifierea (neutralizarea toxinelor) și funcția hepatică, pot provoca encefalopatie hepatică. Exemple de afecțiuni care reduc funcția hepatică sunt hepatita sau ciroza hepatică.

Deteriorarea capacităților de detoxifiere a ficatului determină acumularea de substanțe chimice toxice în sânge, cum ar fi amoniacul și acidul uric, corpii cetonici, pe lângă multe alte impurități, care, împreună, cauzează deteriorarea sistemului nervos.

Insuficiență renală și encefalopatie

Funcția principală a rinichilor este de a elimina excesul de lichid și deșeuri din sânge. Atunci când rinichii își pierd capacitatea de a filtra sângele, în organism se acumulează niveluri periculoase de deșeuri.

Insuficiența renală cronică poate fi cauzată de diabet, nefropatie analgezică (datorată utilizării pe termen lung a aspirinei sau a medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene), boli renale (boala polichistică a rinichilor, pielonefrita și glomerulonefrita), stenoza arterei renale (îngustarea arterei care alimentează rinichii cu sânge) și intoxicația cu plumb.

Uremia descrie stadiul final al insuficienței renale progresive, care se termină cu insuficiență renală în stadiu terminal, cu leziuni neurologice. Aceasta se numește encefalopatie uremică.

Cauza este necunoscută și niciun metabolit sau toxină unică nu este responsabilă pentru simptome, ci mai degrabă este vorba de acumularea mai multor substanțe chimice/toxine în sânge care provoacă simptomele encefalopatiei.

Infecții grave cu leziuni cerebrale

Infecțiile severe, în special cele care afectează creierul, pot provoca encefalopatie. Infecțiile care vizează în mod specific creierul sunt:

encefalita, care este o inflamație a creierului cauzată, de obicei, de un virus,
meningita, care este o inflamație a țesutului care înconjoară și protejează creierul.

Consumul cronic de alcool: encefalopatie alcoolică

Consumul de alcool pe termen lung nu numai că provoacă distrugerea celulelor creierului, dar poate duce și la ciroză hepatică sau hepatită, ceea ce duce la distrugerea celulelor hepatice.

Alcoolismul cronic duce la distrugerea progresivă a celulelor hepatice, ceea ce poate provoca insuficiență hepatică în stadiu terminal. Un subtip de infecție hepatitică numit hepatita C determină, de obicei, distrugerea progresivă a celulelor hepatice. Alcoolismul afectează atât ficatul, cât și creierul.

Simptome

Un semn distinctiv al encefalopatiei este o schimbare a stării mentale. Hipoxia în cazurile ușoare poate duce la modificări ale stării mentale, care includ simptome precum incoordonarea, judecata slabă și lipsa de atenție.

Cazurile ușoare nu au niciun efect de durată. Pacienții cu hipoxie severă sau anoxie (lipsa completă a aportului de oxigen, de obicei din cauza unui stop cardiac) își pierd cunoștința în câteva secunde. Alte simptome ale encefalopatiei includ letargie, nistagmus (mișcări rapide și impulsive ale ochilor), tremurături, demență, convulsii, mioclonus (contracții musculare reflexe), slăbiciune și epuizare musculară și absența reflexelor de vorbire sau de înghițire.

O trăsătură timpurie și caracteristică a encefalopatiei hepatice se numește apraxie constituțională, care constă în incapacitatea de a produce modele simple, cum ar fi o stea sau un cerc. Pacienții cu insuficiență hepatică pot prezenta un simptom numit asterixis, o contracție involuntară a brațelor.

Diagnostic

Diagnosticul de encefalopatie depinde de prezența unei boli acute sau cronice; starea mentală alterată, cum ar fi confuzia, stupoarea sau coma; simptome de afectare a sistemului nervos central și modele anormale de unde pe encefalogramă.

Testele de diagnostic care pot fi folosite pentru a pune un diagnostic includ:

analiza completă a sângelui;
testele funcției hepatice;
nivelurile de amoniac și glucoză;
nivelul de lactat (adesea ridicat din cauza perfuziei tisulare deficitare și din cauza scăderii clearance-ului în ficat);
gazele din sângele arterial (pot evidenția hipoxemia);
testele funcției renale;
hemocultura (pentru identificarea agenților infecțioși);
examen virologic (pentru hepatită);
studii de neuroimagistică CT sau RMN;
examinări cu ultrasunete.

Tratament

Encefalopatia hipoxică sau anoxică este o urgență și este necesară o acțiune imediată pentru a preveni alte leziuni cerebrale și pentru a restabili respirația și circulația.

Encefalopatia hepatică trebuie tratată precoce pentru a preveni leziunile cerebrale pe termen lung. Tratamentul specific pentru encefalopatia hepatică are ca scop eliminarea substanțelor toxice și/sau tratarea bolii de bază care a provocat encefalopatia.

Eliminarea toxinelor, cum ar fi amoniacul, poate fi realizată prin reducerea absorbției de proteine din intestine. Administrarea pacientului a unui compus numit lactuloză poate reduce absorbția amoniacului.

Persoanele cu encefalopatie hepatică nu trebuie să consume proteine pentru a evita constipația. Encefalopatia uremică, cauzată de insuficiența renală cronică, este tratată prin transplant sau dializă.

Previziuni

Rezultatul pentru pacienții care au simptome de encefalopatie depinde de cauză. Dacă problema cerebrală poate fi corectată la timp, rezultatul poate fi favorabil. Cu toate acestea, dacă encefalopatia este o manifestare a unei boli cronice mai progresive sau dacă face parte dintr-o afecțiune care se dezvoltă rapid, rezultatul poate fi fatal.

linkuri web care abordează encefalopatia și cauzele acesteia: