Cauzele și factorii de risc ai gurii uscate

Cauzele și factorii de risc ai gurii uscate

Gura uscată sau xerostomia este o afecțiune des întâlnită, caracterizată prin senzație de gură uscată, lipsă de salivă și dificultate în vorbire și mestecare. Există numeroase cauze și factori de risc ce contribuie la apariția ei, înțelegerea lor fiind importantă pentru un management adecvat.

Cauze ale gurii uscate

Printre principalele cauze ale gurii uscate se numără:

Medicamente

O varietate de medicamente prescrise sau vândute fără prescripție medicală pot reduce fluxul salivar, cauzând gură uscată.

Printre cele mai frecvente categorii se numără:

  • Medicamente antihistaminice – antihistaminele cum ar fi difenhidramina, clorpheniramina sau prometazina sunt utilizate în tratamentul alergiilor, rinitelor alergice și a răcelii comune. Acestea reduc secrețiile nazale, dar și pe cele salivare, putând crea senzație neplăcută de gură uscată. Un studiu a arătat că până la 20% dintre consumatorii de antihistaminice raportează xerostomie.
  • Decongestionante nazale – pseudoefedrina, fenilefrina și alți agenți decongestionanți reduc inflamația căilor respiratorii, dar pot reduce și fluxul salivar semnificativ. Unul dintre studii a raportat prevalența xerostomiei la 41% dintre utilizatorii frecvenți de sprayuri nazale decongestionante.
  • Medicamente pentru tensiune arterială – grupuri variate de medicamente antihipertensive pot contribui la gură uscată, în special diureticele și beta-blocantele. Un studiu a constatat xerostomie la 32% dintre cei tratați cu diuretice tiazidice. Mecanismul implicat este probabil reducerea fluxului sanguin la nivelul glandelor salivare.
  • Antidepresive – în special antidepresivele triciclice, cum ar fi amitriptilina. Până la 96% dintre utilizatorii de amitriptilină pot prezenta gură uscată. Mecanismul este blocarea receptiorilor colinergici care stimulează secreția salivară.
  • Medicamente antipsihotice – acestea blochează receptorii dopaminergici și muscarinici implicați în producția de salivă. Prevalența xerostomiei la pacienții cu antipsihotice variază între 17% și 90% în funcție de preparat.
  • Analgezice opioide – medicamente ca morfina și codeina acționează la nivelul sistemului nervos central inhibând secrețiile, inclusiv salivare. Xerostomia apare la 15-40% dintre utilizatorii cronici.
  • Medicamente antiacneeice – în special isotretinoina (Roaccutane). Mecanismul nu este pe deplin înțeles dar poate implica efecte toxice directe asupra glandelor salivare.
  • Medicamente anticholinergice – utilizate în afecțiuni precum boala Parkinson, vezica hiperactivă, spasme musculare. Acestea blochează receptiorii muscarinici responsabili cu stimularea secreției salivare.
Cauzele și factorii de risc ai gurii uscate

Boli cronice sistemice

Afecțiuni cronice precum:

  • Diabetul zaharat – afectează 30-80% dintre pacienții diabetici. Mecanismele implicate sunt diverse: neuropatia diabetică ce afectează inervația glandelor salivare, deshidratarea frecventă la acești pacienți, complicațiile microvasculare. Un control riguros al glicemiei poate reduce riscul.
  • Sindromul Sjogren – boală autoimună caracterizată prin inflamația și disfuncția glandelor exocrine, în special cele lacrimale și salivare. Xerostomia este un simptom cardinal, datorat infiltrației limfocitare și fibrozei glandelor.
  • Infecția HIV/SIDA – virusul HIV, precum și medicamentele antiretrovirale utilizate în tratarea acestei infecții pot afecta funcția glandelor salivare și determina xerostomie. Prevalența la pacienții HIV pozitivi este estimată între 32 și 46%.
  • Hepatita C – aproximativ 30% dintre cei cu hepatită cronică C prezintă xerostomie, probabil prin efecte toxice directe ale virusului asupra glandelor salivare.
  • Fibroza chistică – această boală genetică determină afectarea multisistemică, inclusiv obstrucția și inflamația căilor salivare cu scăderea fluxului salivar.
  • Poliartrita reumatoidă – boală autoimună caracterizată prin inflamația articulară, dar și manifestări sistemice. Xerostomia apare la 20-30% dintre pacienți, mai ales în cazurile severe.
  • Lupus eritematos sistemic – o afecțiune autoimună ce poate afecta și glandele salivare. Prevalența xerostomiei este de 34-45% în rândul acestor pacienți.
  • Sclerodermia – boală caracterizată prin fibroză cutanată și a organelor interne. Poate determina atrofia glandelor salivare cu reducerea secreției salivare.
  • Boala Parkinson – afecțiune neurodegenerativă ce implică pierderea neuronilor producători de dopamine. Scăderea stimulării colinergice determină reducerea fluxului salivar.
  • Boala celiacă – sensibilitatea la gluten afectează aproximativ 10% dintre cei cu boală celiacă diagnosticată. Mecanismul exact este neclar.

Radioterapia în zona capului și gâtului

Radioterapia utilizată în tratamentul cancerelor capului și gâtului, expune inevitabil și glandele salivare la radiații ionizante. Dozele mari de iradiere pot produce permanent reducerea funcției acestor glande și xerostomie cronică.

Prevalența xerostomiei după radioterapie variază între 32% și 85% în funcție de localizarea și doza de radioterapie. Deși inițial este un efect acut, poate persista pe termen lung la mulți pacienți datorită fibrozei glandelor salivare.

Chimioterapie

Unele medicamente citostatice utilizate în chimioterapia oncologică pot dăuna glandleor salivare și reduce fluxul salivar. De exemplu, derivații de platină (cisplatină, carboplatină) se acumulează selectiv în glandele salivare cu efect citotoxic.

Alte molecule implicate: 5-fluorouracil, metotrexat, ciclofosfamida. Xerostomia apare de obicei după cure repetate, prevalența crescând proporțional cu numărul de cicluri efectuate.

Îndepărtarea chirurgicală a glandelor salivare

Îndepărtarea chirurgicală a glandelor salivare, de exemplu în cazul unui cancer al glandelor salivare, va duce invariabil la xerostomie cronică, deoarece sursa secreției salivare este eliminată definitiv.

De obicei sunt îndepărtate glandele submandibulare, dar uneori și glandele parotide. Exceptând cazurile în care se păstrează o porțiune funcțională de țesut salivar, pacienții vor necesita tratament pe viață pentru xerostomie.

Anxietate, stres, depresie

Stări de anxietate, stres cronic sau depresie se asociază frecvent cu gură uscată. Se pare că afecțiunile psihice influențează funcția glandelor salivare prin stimularea excesivă a axei hipotalamo-pituitare-adrenale.

Nivelurile crescute de cortizol din stres cronic pot reduce fluxul salivar. De asemenea stările de anxietate cresc gradul de focalizare pe senzațiile gurii, exacerband percepția de gură uscată.

Cauzele și factorii de risc ai gurii uscate

Factorii de risc pentru xerostomie

Printre cei mai importanți factori de risc asociați gurii uscate se numără:

  • Înaintarea în vârstă – prevalența xerostomiei crește odată cu vârsta, aproximativ 30% dintre adulții peste 65 de ani fiind afectați. Se datorează modificărilor involutive ale glandelor salivare și polimedicației frecvente.
  • Sexul feminin – din motive neclare, femeile tind să fie afectate ceva mai frecvent decât bărbații. Factori implicați ar putea fi fluctuațiile hormonale, stările de anxietate mai frecvente.
  • Fumatul – fumul de țigară conține peste 4.000 de substanțe toxice care pot irita și inflama mucoasa cavității bucale. De asemenea, reduce fluxul sangvin la nivelul mucoaselor.
  • Dezhidratarea – atât cea cronică, cât și cea acută reduc secreția salivară, care este dependentă de un aport adecvat de lichide. Vârstnicii sunt mai predispuși la deshidratare.
  • Radioterapia în zona cap/gât – expunerea inevitabilă a glandelor salivare la radioterapie crește riscul de xerostomie acută și cronică.
  • Infecții virale respiratorii frecvente – virușii respiratorii pot determina inflamația și disfuncția transientă a glandelor salivare în cursul infecțiilor.
  • Menopauza – scăderea nivelurilor estrogenilor în perioada menopauzei reduce fluxul sangvin și secreția salivară. Femeile cu menopauză precoce par a fi cele mai afectate.
  • Dieta săracă în grăsimi – grăsimile alimentare par a stimula secreția de salivă. Dietele cu conținut scăzut de grăsimi pot predispune la xerostomie.

Identificarea și corectarea factorilor de risc modificabili este importantă pentru prevenția gurii uscate. De asemenea, cei cu factori de risc crescut ar trebui monitorizați mai atent pentru depistarea precoce a xerostomiei.

organicsfood.ro

În concluzie, cauzele gurii uscate sunt diverse, de la afecțiuni sistemice, până la efecte secundare ale medicamentelor sau radioterapiei. Factorii de risc trebuie luați în considerare pentru un management preventiv adecvat.

Discutarea problemei cu medicul și investigarea cauzelor pot orienta către cea mai bună abordare. Odată depistată, xerostomia poate fi ameliorată printr-o combinație de modificări ale stilului de viață, tratament al bolilor de bază și medicamente care stimulează secreția salivară.

Surse:

Nu uita!

Articolele din acest site au rol informativ. Administratorii site-ului nu sunt responsabili pentru încercarea de a aplica o rețetă, un sfat sau o dietă și nici nu garantează că informațiile furnizate vă vor ajuta sau nu vă vor dăuna personal. Fiți prudenți și consultați întotdeauna un medic sau un nutriționist!

Vă mulțumim că ați citit! Dacă acest articol vi se pare util și interesant, vă rugăm să îl distribuiți pe rețelele de socializare pentru a fi citit și de alții. În acest fel ne ajutați și ne motivați să scriem mai multe articole interesante.

Articole similare:

Faringita cronica – Ghid complet pentru cauze, simptome, tratament si prevenire
Durerea de rinichi în sarcină: cum să te simți mai bine rapid
Cosul Meu
Wishlist
Recent Vizualizate
Categorii
Organics Health