Care este primul gând care vă vine în minte când vine vorba de boala legionarilor? Cel mai probabil, vă vin în minte asocieri cu Roma antică și cu soldații săi. Din păcate, nu. Istoria bolii legionarilor a început mult mai târziu și pe un continent complet diferit.
Nu are nimic de-a face cu legionarii și cu un hotel de lux
În 1976, Legiunea Americană și-a ținut convenția anuală obișnuită în Pennsylvania. La acea vreme, era cea mai mare organizație de militari din lume, creată de veteranii Primului Război Mondial.
Organizația nu era deloc săracă, așa că membrii săi au ales pentru congresul lor luxosul și marele hotel Bellew Stratford. Construită la începutul secolului al XX-lea, clădirea de 19 etaje a fost un punct de reper pentru Philadelphia. A fost numit cel mai high-tech hotel al vremii. Una dintre cele 735 de camere era un apartament luxos cu 11 camere, care era adesea ocupat de primii oameni de stat și de celebrități.
Dar a fost ales pentru întâlnire nu datorită camerelor, ci datorită sălii de bal, care la acea vreme era considerată una dintre cele mai bune și mai mari din America. Congresul a durat o săptămână. În total, au fost 4500 de persoane – participanții și familiile lor. Când toți participanții s-au întors acasă, a apărut un mesaj despre moartea subită din cauza unei pneumonii fulgerătoare a unuia dintre ei.
Nu părea nimic ciudat. Doar o boală gravă. Dar trei zile mai târziu au apărut alți trei participanți cu simptome similare: febră de până la 40ºC, semne de pneumonie și rezistență completă la orice terapie cunoscută la acel moment. În lunile următoare, au mai fost raportate încă șase decese, iar apoi încă paisprezece. În total, 29 de persoane au murit și 182 s-au îmbolnăvit grav.
Ceea ce era alarmant: cei mai apropiați și mai dragi dintre bolnavi nu erau infectați. Doar persoanele care se aflau în hotel s-au îmbolnăvit.
Pneumoniile comune sunt foarte contagioase. Și dacă un membru al familiei este bolnav, atunci cel puțin o formă ușoară de răceală va fi în restul familiei. Aici nu au existat astfel de infecții.
Focare similare, dar nu atât de masive, cu simptome și condiții de apariție similare, au mai avut loc înainte: în 1957, 1959, 1965, 1968 și 1974. Probabil că acesta ar fi trecut neobservat, dar protestele publice de amploare și difuzarea activă de date nesigure și de teorii ale conspirației în presă au impus o acțiune decisivă. Au început investigațiile medicale, toxicologice și patologice.
La început, s-a presupus o variantă de otrăvire cu metale grele, dar nu a fost găsită niciuna dintre cele 17 specii. Pentru o vreme s-a suspectat carbonilul de nichel, dar s-a dovedit că probele din țesuturile corporale ale pacienților erau părți ale instrumentelor medicale folosite la autopsii. Nici unul dintre microorganismele cunoscute nu a fost detectat.
Hotelul nu a supraviețuit valului de negativitate și îngrijorărilor din partea presei și a publicului. Frecventarea sa a scăzut la 4 %. Iar în toamna aceluiași an a fost închis. Misterul a fost elucidat în iarna anului 1976. Microbiologul Joseph McDade a descoperit o nouă bacterie Gram-negativă într-una dintre mostrele de țesut ale pacientului, care a fost numită Legionella – Legionella pneumophila. Aceasta fusese cunoscută anterior (încă de la sfârșitul anilor ’40), dar anterior fusese suspectată doar în leziunile unor animale.
Mai târziu s-a dovedit că oamenii se mai întâlniseră cu Legionella. Aceasta a provocat focare ale febrei misterioase Pontiac, numită după locul de origine. Grupuri de oameni care vizitau aceeași piscină sau spa – acele locuri unde exista apă – se îmbolnăveau. Se îmbolnăveau mai ales persoanele cu vârsta de peste 50 de ani, iar boala era asemănătoare gripei și nu se încheia cu moartea. S-a dovedit a fi cauzată de diferite legionellae, rude apropiate între ele: Legionella pneumophila, Legionella feeleii și Legionella anisa.
Cum se răspândește boala
Boala se răspândește prin aerosoli – un amestec de picături în aer. La momentul congresului, Legionella își stabilise reședința în aerul condiționat al hotelului. Dar nu doar așa, ci și în interiorul amibelor pe care le folosește ca mijloc de transport. Amibele infectate au fost cele care au fost introduse în sistemul de aer condiționat.
În interiorul oamenilor, legionela se lasă preluată de celulele sistemului imunitar. La fel cum fac și amibele. Faptul că se află în interiorul unei astfel de “case” puternice le face invulnerabile la antibioticele cu care suntem obișnuiți.
Cine este Legionella
Agentul cauzal al infecției – anaerobi gram-negativi mobili din genul Legionella.
Se cunosc în total 40 de specii, dintre care 22 sunt periculoase pentru om. 90% din cazurile de legioneloză sunt cauzate de Legionella pneumophila. Aceasta este, de asemenea, vinovată de cele mai grave tipuri de boală și de cauza tragediei de la hotelul Bellevue Stratford.
În mediul extern, agentul patogen este destul de stabil. Acesta poate supraviețui până la 112 zile în medii lichide umede la o temperatură de 25 ºC. Pe măsură ce temperatura scade, durata de viață nu face decât să crească. De exemplu, la 4 ºC poate trăi până la 150 de zile, dar își pierde capacitatea de a se reproduce.
Având în vedere amibele care trăiesc în interior, soluțiile dezinfectante convenționale nu pot ucide Legionella. Ștergerea de rutină cu înălbitor nu o va afecta. Legionella poate fi ucisă cu o soluție de cloramină 3%, care durează 10 minute. Soluțiile de alcool 70% sau formalină 1% acționează mai rapid și își vor face treaba în 1 minut.
Se poate face față prin încălzire. Este important de reținut că diferite temperaturi au efecte diferite asupra microbului. O cantitate mică de căldură poate provoca efectul opus – înmulțirea și creșterea numărului de colonii.
- Temperaturi de peste 70 ºC – moartea instantanee a tuturor microbilor.
- Temperatura de 60 ºC – 90% din microbi sunt uciși în 2 minute.
- Temperatura de 50 ºC – 90% din microbi sunt uciși în 80-124 minute (depinde de tulpină).
- Temperatura 48-50 ºC – microbul supraviețuiește, dar își pierde capacitatea de reproducere.
- Temperatura 32-42 ºC – temperatura ideală pentru creșterea și reproducerea microbilor.
- Temperatura 25-32 ºC – temperatură bună pentru creșterea și dezvoltarea microbilor, dar nu foarte potrivită pentru reproducere.
- Temperaturi sub 20 ºC – supraviețuiesc, dar nu se dezvoltă și nu se înmulțesc.
Aceste cerințe de temperatură și habitatul lichid obligatoriu au creat un efect interesant. Condițiile de reproducere în rezervoarele artificiale create de mâna omului s-au dovedit a fi mult mai bune decât habitatele naturale. Acesta este motivul pentru care focarele de legioneloză au devenit mai frecvente odată cu creșterea nivelului de progres al populației lumii.
Legionela preferă să se instaleze în compresoarele de aer condiționat, dușuri, spa-uri, piscine, fântâni, fântâni, sisteme de ventilație, băi și băi umede sau saune. Ele se găsesc adesea în aparatele de balneoterapie și fizioterapie, în umidificatoarele mari și în sistemele de climatizare.
În natură, trăiesc în corpurile de apă dulce caldă din țările sudice. Nu supraviețuiesc la temperaturi scăzute și la îngheț, dar se descurcă bine la temperaturi normale pentru tropice (35 ºC). Rezervorului lor, amoeba, îi plac și temperaturile mai ridicate.
Cum vă puteți infecta
Vă puteți infecta doar prin inhalarea unui amestec aerosolizat care conține Legionella. Uneori, vă puteți infecta de la solul umed afectat.
Important: o persoană sau un animal bolnav nu este contagios!
Acesta este motivul pentru care membrii familiilor participanților care nu au fost la congres nu au fost infectați. Persoanele în vârstă și călătorii se îmbolnăvesc cel mai des. Aproximativ 75-80% dintre cei care se îmbolnăvesc au peste 50 de ani, iar 70% sunt bărbați. De cele mai multe ori, infectarea are loc în timpul călătoriilor, prin inhalarea de aerosoli contaminați din aerul condiționat al unui hotel sau al trenului.
Focare episodice apar în spitale în timpul procedurilor de fizioterapie sau de intubație. Vă puteți infecta într-un centru spa, parc acvatic, centru de balneoterapie – oriunde există un mediu cald și umed. În mediul natural, infecția este contractată cel mai adesea pe șantierele de construcții, în timpul săpării de gropi, fundații, lucrări de teren sau drenarea mlaștinilor.
Nu există fluctuații semnificative ale bolii în funcție de perioada anului. În sistemele umede artificiale (cum ar fi aparatele de aer condiționat sau încălzitoarele de apă) se mențin constant aceiași parametri de temperatură și umiditate a aerului.
Nu există statistici complete privind incidența legionelozei în lume. Acest lucru se datorează disponibilității reduse a sistemelor de testare și supravegherii slabe a epidemiilor în țările în care boala este răspândită în condiții naturale – o serie de țări din Africa și America Latină. În medie, în Europa, America de Nord și Australia sunt raportate anual 10-15 cazuri de legioneloză la 1 milion de locuitori.
Unul dintre cele mai mari focare a fost în Rzeszów, Polonia. Atunci, 163 de persoane au fost infectate și 19 au murit. Contaminarea provenea din alimentarea cu apă a orașului. Apa a fost dezinfectată cu clor, la care Legionella este rezistentă.
Factori de risc
Legioneloza, deși este mai frecvent întâlnită la persoanele adulte, trebuie să fim conștienți că aproape nimeni nu este imun la această boală.
Factorii de risc principali asociați acestei afecțiuni sunt variati și includ:
- Tabagismul;
- Consumul regulat de alcool;
- Imunodeficiența, indiferent de cauză – fie că este vorba despre HIV, o imunodeficiență temporară survenită în urma unei boli recente sau un defect congenital al sistemului imunitar;
- Anemia;
- Bolile pulmonare sau ale căilor respiratorii superioare;
- Boli cronice de orice natură;
- Afecțiuni oncologice;
- Terapia cu medicamente hormonale, precum corticosteroizii;
- Convalescența post-transplant.
Există de asemenea și factori de risc specifici pentru infecția dobândită în mediul spitalicesc, cum ar fi:
- Intubarea traheală;
- Procedurile chirurgicale;
- Utilizarea unui ventilator mecanic;
- Inserarea unei sonde nazogastrice;
- Fibrobronhoscopia;
- Folosirea oricărui echipament medical pentru diagnosticarea și tratamentul invaziv al afecțiunilor pulmonare.
Este esențial de înțeles că simpla efectuare a unei radiografii nu constituie un risc, însă utilizarea anumitor aparate medicale poate crește șansele de a contracta această boală.
Cum se dezvoltă boala
Legionella pătrunde în corpul uman prin tractul respirator împreună cu aerul inhalat (cu particule de aerosol cu amibele și microbi). Microbul se fixează pe diferite părți ale sistemului respirator. Adâncimea de pătrundere în sistemul respirator depinde de mărimea picăturilor de aerosol, de cantitatea de agent patogen și de particularitățile respirației. În cazul unei respirații profunde, penetrarea va fi mai mare.
Uneori, agentul patogen pătrunde în corpul uman împreună cu instrumentele medicale. Legionella se fixează pe celulele tractului respirator și începe să se înmulțească. În interiorul corpului uman, temperatura este tocmai ideală pentru acest proces – aproximativ 38 ºC. Apoi, cu ajutorul fluxului sanguin, agentul patogen pătrunde în alte organe și sisteme. Cel mai adesea este vorba de rinichi, creier, ficat. În cazurile grave, apare septicemia – o prezență permanentă a microbului în sânge și înfrângerea aproape a tuturor organelor.
Pot exista focare purulente secundare (focare de detașare) în orice loc al corpului uman. O astfel de afecțiune este mortală!
Simptomele
Intervalul de incubație al legionelozei se întinde de la 2 la 10 zile, perioadă în care bacteriile legionella se atașează și încep să se înmulțească, fără a deteriora starea de sănătate a pacientului. Totuși, în cazuri particulare, aceasta poate ajunge până la 16 zile.
Există patru forme ale bolii care sunt întâlnite mai des:
- Boala legionarilor, cunoscută și sub numele de pneumonie severă,
- Alveolita acută,
- Febra Pontiac,
- Febra Fort Bragg.
Mai puțin frecvent, legioneloza se poate manifesta sub forma unor prezentări subclinice sau sistemice extinse. În aceste situații, pacienții pot suferi de afectări multiorganice sau chiar de septicemie. Simptomele inițiale ale legionelozei sunt generale și se pot confunda cu cele ale altor infecții, incluzând febră, frisoane, o slăbiciune accentuată, dureri musculare și cefalee. Pe măsură ce boala avansează, ea poate lua una dintre cele patru forme principale, în funcție de tulpina specifică de legionella contractată.
Boala legionarilor
Pneumonia severă care nu răspunde la tratamentul antibiotic standard se manifestă prin simptome inițiale acute:
- Febra poate atinge pragul de 40ºC,
- O slăbiciune extremă, ajungând până la incapacitatea de a părăsi patul,
- Dureri de cap intense,
- Inapetență,
- Episoade de diaree,
- Mialgii pronunțate,
- Frisoane însoțite de transpirații abundente.
De asemenea, pot apărea simptome neurologice, cum ar fi halucinații, iluzii, stare de letargie și dificultăți în articularea cuvintelor, dând senzația de incoerență (“terci în gură”). Comportamentul pacientului poate deveni agitat, cu accese de furie și fluctuații brusce de dispoziție.
Fără intervenție medicală, se agravează afectarea neurotoxică, evidențiată prin nistagmus sau paralizia mușchilor oculari. Simptomele pulmonare se intensifică progresiv. Inițial se observă o tuse seacă, urmată de expectorație redusă, uneori cu striuri de puroi sau sânge, și dureri toracice marcante în timpul acceselor de tuse. Respirația devine mai frecventă și dificilă, iar inspirația poate fi însoțită de flare nazal.
Complicațiile cardiace includ hipotensiunea și aritmii, cu alternanță între tahicardie și bradicardie.
Problemele gastrointestinale afectează aproximativ 30% dintre pacienți. Diareea severă poate conduce la deshidratare și dezechilibru electrolitic, ceea ce complicații suplimentare în funcționarea inimii și menținerea tensiunii arteriale.
Rata mortalității pentru această afecțiune este în jur de 30%, dar crește la 50% în cazul infecțiilor nosocomiale, din cauza rezistenței la antibiotice dezvoltate de microorganismele din spitale, care sunt expuse frecvent la doze subterapeutice de medicamente antimicrobiene.
Alveolita acută
Boala începe ca formă pneumonică, cu creșterea temperaturii corporale și intoxicație. Apare tusea mai rapidă și mai repede începe să se separe sputa mucopurulentă. Diferența în această formă este reprezentată de lezarea alveolelor.
Alveolele sunt structurile finale ale aparatului respirator. Ele arată ca niște bule mici, la peretele cărora se apropie multe vase. Procesul de schimb de gaze se realizează tocmai în alveole. În peretele său, molecula de oxigen din aerul inspirat se schimbă cu o moleculă de dioxid de carbon din sângele venos.
În legioneloză, eritrocitele și fibrina din vasele de sânge adiacente se infiltrează în lumenul alveolar. Se produce un edem și o scădere dramatică a funcției. Devine din ce în ce mai dificilă eliminarea dioxidului de carbon și primirea de oxigen. Insuficiența respiratorie crește brusc. Cu o evoluție severă a alveolelor, pacientul moare, apare fibroza difuză a plămânului.
Febra Pontiac
O formă mai ușoară de legioneloză care își urmează cursul fără leziuni pulmonare sau deces. A fost denumită după orașul Pontiac, Michigan, unde a avut loc în 1968 o epidemie de o boală respiratorie necunoscută până atunci.
Debutează brusc cu febră de până la 40ºC, intoxicație severă, dureri de cap și dureri musculare. Nu există leziuni pulmonare, dar patologia sferei nervoase este puternic exprimată. Pot exista amețeli, tulburări de somn și tulburări de conștiință. Pacientul își pierde capacitatea de a-și coordona acțiunile. La 3-5 zile temperatura scade, toate simptomele dispar treptat, dar starea de slăbiciune și sănătatea precară rămân pentru o perioadă lungă de timp.
Febra Fort Bragg
Cea mai rară formă de legioneloză. A fost numită după Fort Bragg, un oraș din California unde au apărut focare. Spre deosebire de celelalte forme, principalul simptom este o erupție cutanată.
Boala debutează cu febră, dar nu la un număr atât de catastrofal ca în cazul celorlalte legioneloze. De cele mai multe ori aceasta ajunge până la 38,5 ºC. Există frisoane, slăbiciune generală și scăderea poftei de mâncare. Începe tusea, apoi apare o erupție pe piele sub formă de pete mari și mici hemoragii. Erupțiile pot fi pe orice parte a pielii. Ele dispar fără urmă, fără să lase scame sau pigmentare. Durata medie a bolii este de aproximativ 7 zile. Rezultatele fatale sunt extrem de rare.
Complicații
Legioneloza prezintă riscuri semnificative datorită complicațiilor sale grave, care pot duce la deces în aproximativ 20% din cazuri:
- Formarea de abcese pulmonare, caracterizată prin acumularea de puroi în țesuturile plămânilor;
- Pleurită, reprezentând inflamația membranei pleurale ce învelește plămânii;
- Endocardită, care se referă la deteriorarea stratului intern al inimii;
- Șocul septic, o stare critică de urgență medicală ce apare în urma intoxicației severe cu toxinele produse de agenții patogeni;
- Sepsis, ce semnalează extinderea infecției inflamatorii la nivel sistemic;
- Insuficiența respiratorie, care intervine când plămânii nu mai pot efectua schimbul de gaze eficient;
- Insuficiența cardiovasculară, ce survine atunci când inima nu mai poate pompa sângele adecvat în corp.
Diagnostic
Dat fiind caracterul sporadic al infecțiilor cu legionella și lipsa unor epidemii sezoniere specifice, precum cele ale gripei, stabilirea diagnosticului poate prezenta anumite dificultăți. Elementul cheie în procesul diagnostic este colectarea unui istoric medical detaliat. Este esențial să se determine momentul debutului simptomelor și locațiile vizitate de pacient în decursul a 7-10 zile anterior manifestării bolii. De asemenea, se investighează posibilele cazuri similare în rândul contactelor apropiate. Este crucial să se noteze că legioneloza nu se transmite de la individ la individ, ci se contractează exclusiv prin expunerea la surse de apă contaminată.
Pentru diagnosticarea pneumoniei, se recurge la radiografie toracică și tomografie computerizată. Prezența bacteriei Legionella poate fi confirmată în laborator prin analiza culturală a probei de spută sau prin examinarea microscopului unei probe recoltate din faringe. De asemenea, probele de lavaj bronșic, sânge și urină pot servi drept eșantioane pentru culturile bacteriene.
Tratament
Managementul terapeutic al formelor avansate de legioneloză se realizează exclusiv în condiții spitalicești. Odată ce agentul patogen este identificat, se administrează un regim antibiotic targetat, frecvent din categoria fluorochinolonelor, preferabil prin administrare intravenoasă pentru o eficiență maximă. În cazul manifestărilor mai blânde ale febrei Pontiac, utilizarea antibioticelor nu este indispensabilă, afecțiunea rezolvându-se spontan.
Abordarea terapeutică se concentrează pe tratamentul simptomatic, vizând atenuarea efectelor toxice și obstrucționarea evoluției spre complicații. Se poate recurge la oxigenoterapie pentru a suplini funcția pulmonară deficitara, asigurând astfel saturarea adecvată a sângelui cu oxigen. În situații critice, se intervine cu protocoale de analgezie și proceduri de reanimare.
Intervenția terapeutică destinată eradicării agentului patogen este augmentată prin strategii de detoxificare, prevenire și control al sângerărilor, cât și a insuficiențelor respiratorii, cardiace și renale. Pentru corectarea perturbațiilor schimbului gazos se pot implementa terapii cu oxigen și, dacă este necesar, ventilare mecanică.
Prevenire
Strategiile de prevenție se concentrează asupra supravegherii și controlului eficient al umidității în echipamente și spații cu niveluri ridicate de umezeală.
Este esențială întreținerea adecvată, curățarea periodică și dezinfectarea sistemelor de răcire și de ventilație. Instalarea filtrelor anti-drift previne acumularea și dispersia aerosolilor potențial contaminanți. Este recomandat ca apa din cazanele neutilizate să fie încălzită periodic la temperaturi de peste 90 ºC pentru a preveni dezvoltarea bacteriilor.
Monitorizarea și testarea apei din bazine și spa-uri trebuie efectuate constant pentru a detecta prezența contaminanților. De asemenea, este vitală eliminarea apei stagnante prin evacuarea sistematică din instalațiile inutilizate. Instrumentarul chirurgical și echipamentele de resuscitare necesită sterilizare frecventă pentru a elimina riscul de infecții.
Din nefericire, nu există în prezent o metodă de prevenție specifică, cum ar fi vaccinarea, pentru combaterea legionelozei.
Referinte:
- https://www.askewsltd.com/blog/can-air-conditioning-cause-legionnaires-disease/
- https://www.cdc.gov/legionella/about/causes-transmission.html
- https://www.airconditioningservices.com/info/legionnaires-disease-facts/
- https://www.healthywa.wa.gov.au/Articles/J_M/Minimising-the-risk-of-a-Legionella-infection-at-home
- https://www.aruplab.com/news/07-24-2019/whats-hiding-in-the-air-conditioner
- https://www.rileyersoff.com/can-i-get-legionnaires-disease-from-air-conditioning/
Foto: © Freepik.com (cu excepția cazului în care se menționează)
Nu uitați!
Articolele din acest site au rol informativ. Administratorii site-ului nu sunt responsabili pentru încercarea de a aplica o rețetă, un sfat sau o dietă și nici nu garantează că informațiile furnizate vă vor ajuta sau nu vă vor dăuna personal. Fiți prudenți și consultați întotdeauna un medic sau un nutriționist!
Vă mulțumim că ați citit! Dacă ți se pare util și interesant acest articol, îl vom distribui printre reacțiile de socializare pentru a citi și de alții. În acest fel ne ajutați și ne motivați să scriem mai multe articole interesante.
