Nevrozele sunt un grup de boli neurologice specifice pe care nu toți medicii le recunosc astăzi. Nevrozele pot fi clasificate ca fiind tulburări funcționale, adică nu există leziuni ale sistemului nervos – hematoame, tumori sau cancer ale creierului sau ale coloanei vertebrale, acestea nu funcționează corect, anumite părți ale sistemului nervos nu sunt sincronizate.
Definiție, tipuri de patologie
Nevrozele sunt un grup divers de patologii; ele se caracterizează atât prin simptome pur neurologice, cât și prin plângeri legate de funcționarea diferitelor organe interne.
Grupul nevrozelor include fobii, tulburări nevrotice, un întreg grup de disfuncții autonome și obsesii (mișcări sau acțiuni obsesive), compulsii (acțiuni rituale), emotivitate severă și suspiciune.
În general, nevrozele reprezintă o stare limită între funcționarea normală a sistemului nervos la o persoană sănătoasă și boala psihică.
Medicii pot pune diagnosticul de nevroză numai după ce au fost excluse toate bolile psihice și diverse patologii somatice (cardiace, renale, pulmonare, digestive).
Tratamentul implică psihoterapie și lucrul cu un psiholog, precum și unele medicamente care normalizează funcționarea sistemului nervos, în paralel cu schimbări în stilul de viață al unei persoane, restabilind ritmul normal de viață.
Caracteristicile nevrozelor
Astăzi, termenul “nevroză” este considerat învechit, deși medicii înșiși îl folosesc. În ICD-10, diagnosticul sună ca tulburări nevrotice. Cuvântul nevroză este adesea folosit pentru a descrie o afecțiune care este provocată de stresul acut sau cronic.
Dacă problemele de funcționare a sistemului nervos cu simptome similare sunt provocate de otrăviri, infecții, leziuni sau alți factori externi evidenți, atunci afecțiunea este descrisă ca un sindrom asemănător nevrozei.
Nevroza ca tulburare suplimentară poate fi adesea întâlnită la persoanele cu boli cronice. Potrivit statisticilor, până la 20% dintre adulți și aproximativ 10% dintre copii au simptome de nevroză. Până la ¼ din toți nevroticii devin pacienți ai psihiatrilor.
Manifestările nevrozei nu sunt doar disfuncții ale sistemului nervos, ci și manifestări la nivelul rinichilor, ficatului, inimii, plămânilor, pielii și multor alte țesuturi.
Cauzele nevrozei: de ce nu funcționează sistemul nervos
Deși nevrozele de var au existat de mai bine de două secole, cauzele exacte și mecanismele de dezvoltare a patologiei nu au fost încă clarificate. Unii cercetători cred că aceasta este rezultatul unui ritm de viață prea intens și al unei supraîncărcări emoționale, astfel încât locuitorii din megaorașe suferă de ea mai des decât cei din mediul rural.
Printre motivele care pot provoca acest lucru se numără familia neliniștită, relațiile personale, nemulțumirea față de muncă, problemele financiare și stresul.
Pentru nevroză, este important ca factorul provocator să influențeze pentru o perioadă lungă de timp, des și puternic. În plus, dezvoltarea nevrozei necesită adesea mai multe influențe simultane, precum și o stare de sănătate inițial nesatisfăcătoare.
În multe privințe, dezvoltarea nevrozei depinde, de asemenea, de temperamentul și echilibrul oamenilor. Colericii și sangvinii suferă de aceleași tipuri de nevroze, în timp ce melancolicii și flegmaticii suferă de altele complet diferite.
În general, pentru ca nevroza să se dezvolte, este nevoie de un factor psihotraumatic puternic, care să se afle pe un teren fertil (deficit de somn, rutină neregulată, boală, infecție).
Când și la cine este deosebit de probabilă nevroza?
Un rol semnificativ în dezvoltarea nevrozei este atribuit persoanei însăși – caracterul, vârsta, sexul și chiar locul de reședință. Nevrozele sunt observate mai des la pacienții suspicioși, nesiguri, bolnavi, cu imunitate slabă și neîntărită.
Mai des, femeile suferă de nevroze din cauza fluctuațiilor hormonale, a emoționalității și a sensibilității crescute. Bărbații mai “groși” sunt mai puțin predispuși la nevroze, și datorită utilizării alcoolului ca antidepresiv.
Copiii și adolescenții suferă adesea din cauza imaturității sistemului nervos și a instabilității mentale. Există dovezi ale unei predispoziții ereditare; dacă părinții au avut nevroze, copiii sunt mai expuși riscului.
Perioadele critice includ pubertatea, menopauza și în timpul sarcinii și alăptării, când nivelurile hormonale sunt instabile. Persoanele care au avut bâlbâială sau enurezis în copilărie sunt predispuse la nevroze (acestea sunt forme de nevroze din copilărie).
Clasificarea nevrozelor
În prezent, există numeroase clasificări ale acestor tulburări, fiind identificate peste 3 duzini de forme diferite de nevroze. Dacă vorbim despre clasificarea internă, nevrozele se împart în:
- Forma neurastenică;
- Nevroza de conversie (alias isterică);
- Și tulburări obsesiv-compulsive (sau probleme compulsiv-obsesive).
Variante separate ale patologiei includ astăzi nevrozele depresive (sau, cum se spune mai des, depresia clinică), fobiile de diferite tipuri și ipohondria. Acest din urmă diagnostic este de obicei combinat cu multe alte boli suplimentare; rareori apare ca diagnostic separat.
ICD-10 include, de asemenea, tulburările de anxietate separat, deși acestea sunt parte integrantă a fobiilor.
Recent, medicii au clasificat în plus o serie de patologii suplimentare ca nevroze – tulburări psihosomatice (sau somatoforme) și sindromul poststres (sau posttraumatic).
Acestea diferă prin faptul că pentru dezvoltarea nevrozelor au un motiv specific și clar – boli anterioare sau evoluția lor cronică, sau traume psihologice grave.
Nevrozele pot fi acute, caz în care nu durează mult, dispărând treptat, sau cronice, caz în care starea se agravează treptat și constant, transformându-se în tulburări mai grave și chiar în boli psihice.
Simptome și diagnostic
Este dificil să se identifice simptomele tipice ale nevrozelor; fiecare forță are propriile trăsături caracteristice. În general, putem spune că, odată cu nevroza, se schimbă comportamentul, starea de spirit, bunăstarea generală și satisfacția față de propria viață.
Apar acțiuni, reacții, cuvinte sau comportamente care sunt neobișnuite pentru o persoană. Nu au ajuns încă la abateri psihice periculoase pentru el însuși sau pentru cei din jur, dar pot foarte bine să-i afecteze sănătatea și viața personală.
Diagnosticul de nevroză poate fi pus prin metoda excluderii, eliminând unul câte unul diagnosticele de boli mentale, neurologice și somatice. Dacă niciun organ nu este afectat, dar există disfuncționalități în organism, putem vorbi de nevroze.
Metode de tratare a nevrozelor
În general, au fost identificate două domenii – psihocorecția și influențele medicamentoase. Setul specific de metode, practici și medicamente depinde de tipul de nevroză; combinația anumitor metode este selectată individual de către medic.
Metoda principală este psihoterapia, care este completată de anumite medicamente. Un psihoterapeut sau un psiholog poate lucra cu pacientul; se folosesc antrenamente individuale și de grup, terapie prin artă sau psihanaliză, antrenament cognitiv și terapie comportamentală. Uneori se aplică hipnoza și tehnicile de relaxare, iar yoga este utilă.
Dintre medicamente, medicii folosesc cel mai adesea sedative de origine vegetală sau sintetică, precum și medicamente anxiolitice (reduc anxietatea și frica), o clasă de antidepresive sau, uneori, tranchilizante.
Acestea sunt completate cu infuzii și ceaiuri de plante calmante, masaje, fizioterapie și multivitamine; pot fi prescrise și aminoacizi, reflexologie și tratament osteopatic.
Link-uri web care discută despre nevroză și despre cum să faci față acesteia:
- https://www.webmd.com/mental-health/neurotic-behavior-overview
- https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4476313/
- https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5428182/
- https://www.lakeforest.edu/news/the-neuroscience-link-between-neuroticism-and-social-media-addiction
- https://www.medicalnewstoday.com/articles/246608
- https://www.verywellmind.com/how-neuroticism-affects-your-behavior-4782188
Nu uita!
Articolele din acest site au rol informativ. Administratorii site-ului nu sunt responsabili pentru încercarea de a aplica o rețetă, un sfat sau o dietă și nici nu garantează că informațiile furnizate vă vor ajuta sau nu vă vor dăuna personal. Fiți prudenți și consultați întotdeauna un medic sau un nutriționist!
Vă mulțumim că ați citit! Dacă acest articol vi se pare util și interesant, vă rugăm să îl distribuiți pe rețelele de socializare pentru a fi citit și de alții. În acest fel ne ajutați și ne motivați să scriem mai multe articole interesante.