În era actuală, caracterizată de o bunăstare semnificativă, ne bucurăm de o speranță de viață într-o creștere notabilă. Această tendință ascendentă este alimentată de progresul constant în calitatea condițiilor de viață și de muncă, accesibilitatea sporită și excelența serviciilor medicale, precum și de inovațiile aduse de farmacologia de ultimă oră.
Cu un secol în urmă, individul de peste 40 de ani era etichetat ca fiind pe drumul senectuții. La 50 de ani, erau considerați bătrâni, iar la 60 de ani – adânciți în bătrânețe. În prezent, bărbați și femei de 40 de ani radiază de vitalitate și se situează în apogeul capacității lor reproductive. Fenomenul nașterilor la vârste mai înaintate nu mai este o raritate, observând o tendință crescândă a cuplurilor de a opta pentru părințetatea responsabilă în decada a cincea a vieții. Standardele privind vârsta s-au modificat pe măsură.
Organizația Mondială a Sănătății a stabilit o clasificare vârstnică astfel:
- Sub 44 de ani – vârstă tânără,
- 45-59 de ani – vârstă matură,
- 60-74 de ani – vârstă avansată,
- 75-89 de ani – vârstă înaintată,
- 90 de ani și peste – vârstă longevivă.
Această realitate demografică, cu un spectru larg de populație înaintată în vârstă, amplifică necesitatea de specialiști medicali dedicați îngrijirii geriatrice.
Disciplina care investighează fenomenele și regularitățile legate de îmbătrânire este cunoscută sub numele de gerontologie. Aceasta include și o ramură medicală esențială, al cărei scop primordial este să ofere asistență integrală și să trateze afecțiunile frecvent asociate cu înaintarea în vârstă.
Ce boli sunt clasificate ca boli geriatrice
Principala afecțiune tratată de geriatri este sindromul de astenie senilă. Altfel, această afecțiune poate fi numită senilitate sau infirmitate senilă, dar esența problemei nu se schimbă de la denumire. Gradul de profunzime al asteniei senile este cel care va determina calitatea vieții pacienților de peste 65 de ani și dependența lor de ajutorul altora.
Se disting trei grupe principale de simptome care alcătuiesc principalele sindroame geriatrice:
- sindromul somatic,
- sindrom psihiatric,
- sindromul social și domestic.
Să le analizăm pe fiecare dintre ele mai în detaliu.
Sindromul somatic
Bolile geriatrice constituie un spectru larg de afecțiuni, predominante fiind tulburările asociate cu astenia senilă. Aceasta, cunoscută și sub numele de senilitate sau infirmitate senilă, are un impact direct asupra calității vieții și independenței persoanelor peste 65 de ani.
Identificăm trei categorii principale de simptome, fiecare formând sindroame geriatrice distincte:
Sindromul somatic – cuprinde o varietate de simptome precum:
- Malnutriția, care la vârste înaintate devine mai preocupantă decât excesul ponderal, având în vedere schimbările funcționale și organice ale sistemului digestiv.
- Dificultăți de deplasare și echilibru, inclusiv căderi frecvente, adesea rezultatul slăbiciunii musculare și nu al afecțiunilor acute neurologice sau cardiovasculare.
- Escarele, care reflectă imobilitatea pacientului și necesită îngrijiri specifice pentru prevenirea lor.
- Incontinența urinară și tulburările de defecație, adesea legate de disfuncții neurologice sau de slăbirea musculaturii pelvine.
- Deficiențele senzoriale, cum ar fi pierderea auzului și vederii.
- Insomnia, care poate contribui la deteriorarea funcțiilor cognitive, agravând tulburările preexistente de memorie și atenție.
Sindromul psihiatric – se referă la tulburări precum depresia și demența, care afectează starea de bine și pot influența negativ sănătatea fizică.
Sindromul social și domestic – se concentrează pe dificultățile adaptării la viața cotidiană și pe suportul social necesar pentru gestionarea autonomiei și demnității personale.
Pe măsură ce aceste simptome progresează, pacienții devin tot mai dependenți de asistență, ceea ce solicită o abordare multidisciplinară în gestionarea îngrijirii lor. Geriatria nu se ocupă numai cu tratarea acestor afecțiuni, ci și cu promovarea unui stil de viață sănătos și cu prevenirea complicațiilor, pentru a îmbunătăți și prelungi independența vârstnicilor.
Simptome mentale
Acest complex de manifestări include demența și depresia. Demența reprezintă un declin global al funcțiilor cognitive, diferit de simpla uitare senilă, care este o parte normală a îmbătrânirii. Aceasta din urmă se manifestă printr-o diminuare graduală a capacității de concentrare, scăderea agilității mentale și încetinirea gândirii.
Demarcată de demență, depresia se caracterizează printr-un ansamblu de simptome psihice: o scădere vizibilă a dispoziției generale, o diminuare a capacității de a experimenta plăceri și un răspuns motor încetinit. Depresia severă poate eroda respectul de sine și poate culmina cu o indiferență profundă față de mediul înconjurător. Nu rareori, simptomele depresive pot fi ascunse sau confundate cu afecțiuni somatice precum tulburările cardiace, astmul, problemele de coloană, sau diversele forme de gastrită și colită.
Simptome sociale
Simptomele sociale sunt legate de diminuarea conexiunilor sociale, declinul autonomiei personale în activitățile zilnice și o creștere a dependenței de îngrijirea celor din jur. Acestea includ dificultăți în stabilirea relațiilor cu alții și o tendință spre izolare socială.
Metode de diagnosticare
Medicul geriatru se bazează pe evaluări amănunțite pentru a înțelege nevoile pacientului, utilizând date colectate din chestionare detaliate – parte a evaluării geriatrice globale.
În urma interpretării acestor teste, specialistul în geriatrie poate identifica diverse aspecte precum:
- Existența sau lipsa demenței (evidențiată de teste precum cel al săgeții și al ceasului) și prezența depresiei,
- Problemele nutriționale, inclusiv deficiențele alimentare și pierderea în greutate,
- Prezența durerii cronice,
- Riscul crescut de căderi accidentale.
Unii pacienți în vârstă se pot integra excelent în comunitate, bucurându-se de o viață lungă și activă fără anomalii majore legate de vârstă. Alt segment de vârstnici poate prezenta sindromul preastenic, caz în care demersurile medicale se concentrează pe păstrarea funcțiilor existente și încetinirea ritmului îmbătrânirii. Există, de asemenea, persoane diagnosticate cu astenie senilă, care se confruntă cu multiple provocări ca urmare a acestei condiții.
Este crucial să le asigurăm acestor pacienți nu doar îngrijire medicală deplină, ci și un suport social consistent, deoarece calitatea și speranța lor de viață sunt strâns legate de acest ajutor.
Foto: © Freepik.com
Referințe:
- https://www.jeffersonhealth.org/your-health/living-well/signs-of-aging-you-shouldnt-ignore
- https://www.cdc.gov/aging/healthybrain/ten-warning-signs.html
- https://exceptionallivingcenters.com/9-warning-signs-of-deteriorating-health-in-aging-adults/
- https://www.alz.org/alzheimers-dementia/10_signs
- https://www.betterhealth.vic.gov.au/health/conditionsandtreatments/dementia-early-signs
- https://alzheimer.ca/en/about-dementia/do-i-have-dementia/10-warning-signs-dementia
Nu uita!
Articolele din acest site au rol informativ. Administratorii site-ului nu sunt responsabili pentru încercarea de a aplica o rețetă, un sfat sau o dietă și nici nu garantează că informațiile furnizate vă vor ajuta sau nu vă vor dăuna personal. Fiți prudenți și consultați întotdeauna un medic sau un nutriționist!
Vă mulțumim că ați citit! Dacă acest articol vi se pare util și interesant, vă rugăm să îl distribuiți pe rețelele de socializare pentru a fi citit și de alții. În acest fel ne ajutați și ne motivați să scriem mai multe articole interesante.
