Pierderea musculară este o problemă care a determinat Organizația Mondială a Sănătății să recunoască faptul că este responsabilă pentru aproximativ 200 de milioane de persoane pe an. Aceasta este o afecțiune în care echilibrul dintre sinteza și degradarea proteinelor este perturbat în organism, adică moleculele noi ale elementelor din elementul principal de construcție nu sunt în momentul în care să fie eliminate din organism. Musculatura pierd masă și fortă, fibrele lor devin mai mult subtiri si treptat dispar .Țesutul muscular renaște în țesut conjunctiv.

Acest lucru duce la o scădere semnificativă a mobilității, obezitatea, curbura coloanei vertebrale, nervii ciupit, durerea, în unele cazuri – la o pierdere completă a funcțiilor motorii și o dizabilitate severă .Vine în 2-3 ani .De asemenea, crește riscul de atacuri de cord, accident vascular cerebral și cheaguri de sânge.

Atrofia musculară: cauze și factori de risc

Subțierea musculară poate fi cauzată de hipodinamie, imobilizare forțată, boli ale sistemului musculo-scheletic și nervos. Situația este agravată de ereditate, malnutriție, îmbătrânire și administrarea anumitor medicamente. Adesea există o combinație de cauze.

Atrofia musculară este generalizată și localizată. În primul caz, există o slăbire a mușchilor întregului corp, în cel de-al doilea – un anumit grup de mușchi, de exemplu, piciorul, brațul sau fața.

Această afecțiune apare din cauza următorilor factori:

Stil de viață pasiv. Imobilitatea este cea mai frecventă cauză. Ea poate fi provocată de repausul prelungit la pat, de leziuni care necesită o imobilizare prelungită, de un stil de viață sedentar, de o lipsă semnificativă de mers pe jos. Într-o lună de inactivitate, mușchii pierd aproximativ jumătate de procent din masa lor totală. La persoanele în vârstă, proteinele încep să se descompună rapid încă din a zecea zi de inactivitate. Situația este agravată de încetinirea generală a proceselor metabolice, și anume a sintezei proteinelor, caracteristică vârstei înaintate.
Sarcopenia. Aceasta este o pierdere degenerativă a masei musculare, ale cărei cauze se află la vârsta înaintată. Odată cu înaintarea în vârstă are loc o scădere a numărului de fibre musculare, acestea încep să se contracte mai lent și au nevoie de mult mai mult timp pentru a se regenera. Acest lucru duce la slăbiciune și la micșorarea mușchilor.
Sindromul de epuizare musculară (cașexie). Apare ca urmare a unor boli grave, cum ar fi oncologia, patologiile cronice ale rinichilor, plămânilor, sistemului gastrointestinal, insuficiența cardiacă. Mușchii își pierd rapid masa, corpul este epuizat, persoana este brusc subțire, experimentând slăbiciune constantă, apatie, iritabilitate, nu se poate servi în gospodărie.
Patologii ale părților periferice și centrale ale sistemului nervos. Sindromul de atrofie musculară poate fi cauzat de afectarea nervilor periferici care asigură activitatea anumitor mușchi, polineuropatia, scleroza amiotrofică, stenoza spinală și alte boli ale măduvei spinării. Slăbiciunea exprimată a mușchilor, până la paralizie, se poate manifesta din cauza bolii Parkinson, după un accident vascular cerebral, traumatisme craniene.
Tulburări endocrine. Hipoterioza, diabetul zaharat, sindromul Cushing sunt premise serioase pentru epuizarea și pierderea fibrelor musculare. Pacienții cu aceste diagnostice pot prezenta rigiditate, slăbiciune, dureri musculare și crampe. Există posibilitatea unei necroze parțiale.
Bolile musculare. Procesele inflamatorii – miozita – provoacă o tensiune excesivă constantă în mușchi. Pe măsură ce boala avansează, aceștia își pierd din rezistență, ceea ce provoacă atrofia parțială a zonei afectate, cu răspândire ulterioară la alți mușchi. Un alt factor de epuizare este distrofia musculară ereditară.
Alimentația deficitară. O înfometare prelungită sau o dietă prea strictă provoacă o deficiență de proteine, vitamine și minerale în organism, precum și anemie. Mușchii nu primesc nutrienți și pierd masă.
Administrarea de medicamente. Glucocorticosteroizii, medicamentele de chimioterapie, antibioticele antracicline pot fi toxice pentru fibrele musculare și contribuie la atrofie.
Probleme vasculare. În cazul bolilor cardiovasculare, al hipertensiunii arteriale, mușchii nu sunt alimentați suficient cu oxigen, ceea ce provoacă slăbiciune, congestie, care, împreună cu alte condiții negative, duc la atrofie.

Atrofia musculară: simptome

Atrofia musculară la vârstnici - cauze, simptome, prevenire

Semnul principal este o scădere a volumului mușchilor și slăbiciune, care poate apărea atât în părți individuale, cât și în întregul corp. Manifestările depind de gradul de afectare a mușchilor și de localizarea procesului în organism.

Atrofia mușchilor brațului se exprimă prin scăderea volumului unuia sau ambelor membre, scăderea forței acestora. Pacientul poate avea dificultăți în îndeplinirea sarcinilor zilnice, cum ar fi îmbrăcatul, ridicarea obiectelor, legarea șireturilor. Persoana simte adesea dureri, furnicături și amorțeală la nivelul mâinilor. Pielea devine palidă sau de culoare albăstruie. Coordonarea este perturbată.
Atrofia mușchilor picioarelor, feselor și cortexului este însoțită de oboseală rapidă, flexibilitate redusă. Membrele par vizual mai subțiri, se pierde simetria. Mersul se modifică, pașii devin nesiguri. Este dificil pentru o persoană să își păstreze echilibrul, să urce scări, să se așeze și să se ridice de pe un scaun. Pot exista opriri frecvente și dureri la mers, căderi. Membrele devin amorțite, iar pielea devine flască și palidă. Abraziunile și zgârieturile durează mai mult să se vindece și provoacă un disconfort sever.
Dacă sunt afectați mușchii gâtului, diafragmei sau feței, o persoană poate întâmpina dificultăți în a vorbi, înghiți sau respira. Mimica se modifică sau dispare aproape complet.

Diagnosticul și tratamentul atrofiei musculare

În stadiile inițiale, atrofia musculară poate fi asimptomatică și nu prea alarmează pacientul. Detectarea încălcării prin inspecție vizuală și măsurarea volumelor nu este întotdeauna posibilă – din cauza umflăturii sau a greutății excesive a pacientului. Procesul patologic poate fi detectat cu ajutorul unui test de sânge complet – general și biochimic, precum și a unei biopsii de țesut muscular și a studiilor de conducere nervoasă (electromiografie).

Medicul poate prescrie examinări suplimentare pentru a confirma diagnosticul preliminar. Imagistica prin rezonanță magnetică și tomografia computerizată ajută la vizualizarea modificărilor din mușchi. Pentru a determina cauza atrofiei, este necesar să se verifice glanda tiroidă, ficatul, să se consulte un neurolog și un traumatolog ortopedic.

Metodele de tratament depind de etiologia atrofiei.

Dacă a apărut din cauza imobilității prelungite din cauza rănilor și a malnutriției, mobilitatea poate fi restabilită cu ajutorul exercițiilor și al dietei.
Sarcopenia nu poate fi vindecată complet, dar dezvoltarea sa este încetinită semnificativ dacă pacientul este angajat în terapie fizică.
În cazul în care atrofia țesutului muscular este cauzată de boli ale măduvei spinării, accident vascular cerebral, distrofie sau miopatie, este necesar să o combatem în mod cuprinzător – prin eliminarea cauzei principale, terapie fizică, fizioterapie.

De regulă, medicii prescriu medicamente pentru îmbunătățirea circulației sângelui, antispastice, creme și unguente de încălzire, biostimulante. În timpul tratamentului, dieta unei persoane în vârstă trebuie să fie bogată în vitamine din grupa A, D și B. De asemenea, pacientului i se recomandă electroforeza, fizioterapia, terapia magnetică și cu laser, masajul.

Prevenirea atrofiei musculare la persoanele în vârstă

Pentru a păstra masa musculară și funcțiile motorii, o persoană în vârstă ar trebui să respecte următoarele reguli:

să facă exerciții fizice cel puțin o jumătate de oră pe zi, să facă plimbări, să schimbe frecvent poziția corpului;
evitați sarcinile statice excesive și lungi;
să aibă o dietă nutritivă, care să includă carne, pește, ouă, leguminoase și nuci;
supus în mod regulat examinărilor medicale examene medicale îngrijire pentru a identifica semnelor precoce semnelor de atrofie musculară și la prevenirea dezvoltării acesteia;
evitați fumatul și alcoolul;
asigurați un somn bun – pat confortabil, saltea, pernă;
tratați la timp bolile infecțioase și patologiile nervoase;
fiți atenți să nu vă răniți;
stabilizați regimul unui regim de muncă și odihnă.