Cât de mult pot trăi oamenii și ce determină o viață lungă și sănătoasă ne interesează încă de când am învățat să dezbatem. Platon și Aristotel au dezbătut și au scris despre procesul de îmbătrânire acum mai bine de 2300 de ani.
Dar căutarea de a înțelege secretele longevității excepționale nu este ușoară. Aceasta implică deslușirea interacțiunii complexe dintre predispoziția genetică și factorii legați de stilul de viață și modul în care aceștia interacționează pe parcursul vieții unei persoane.
Un studiu recent publicat în revista GeroScience a identificat unii biomarkeri comuni, inclusiv nivelurile de colesterol și de glucoză, la persoanele care trăiesc peste 90 de ani.
Centenarii și cei care trăiesc mult timp prezintă de mult timp un mare interes pentru oamenii de știință, deoarece ne pot ajuta să înțelegem cum să trăim mai mult timp și, poate, și cum să îmbătrânim în condiții bune de sănătate. Până în prezent, studiile privind persoanele care trăiesc mult timp au fost deseori de mică amploare și s-au concentrat pe un grup select, excluzând, de exemplu, persoanele care trăiesc mult timp și care se află în aziluri de bătrâni.
Un set uriaș de date
Studiul discutat astăzi este cel mai mare studiu de până acum care compară profilurile biomarkerilor măsurați de-a lungul vieții în rândul persoanelor excepțional de longevive și al colegilor lor cu o durată de viață mai scurtă.
Cercetătorii au comparat profilurile biomarkerilor la persoanele care au trăit până la vârsta de 100 de ani și la semenii lor cu o durată de viață mai scurtă și au investigat relația dintre aceste profiluri și șansele de a trăi până la un secol.
Studiul a inclus date de la 44.000 de suedezi care au fost supuși unui control de sănătate între 64 și 99 de ani – aceștia au fost un eșantion din așa-numita cohortă Amoris. Acești participanți au fost apoi urmăriți cu ajutorul datelor din registrele suedeze timp de 35 de ani. Dintre aceste persoane, 1.224, adică 2,7%, au trăit până la vârsta de 100 de ani. Marea majoritate (85%) a celor care au trăit mult timp erau femei.
În studiu au fost incluși 12 biomarkeri din sânge legați de inflamație, metabolism, funcția hepatică și renală, precum și de o eventuală malnutriție și anemie. Toți au fost asociați cu îmbătrânirea sau mortalitatea în studii anterioare.
Acidul uric, un indicator al inflamației, este un subprodus metabolic obținut în urma metabolizării anumitor alimente. Specialiștii au adus în atenție și markerii ce reflectă starea și funcționalitatea metabolică, incluzând aici colesterolul total și glucoza. Nu au fost omiși nici markerii legați de activitatea hepatică, precum alanină aminotransferaza (Alate), aspartat aminotransferaza (Asat), albumina, gama-glutamiltransferaza (GGT), fosfataza alcalină (ALP) și lactat dehidrogenază (LDH).
În plus, s-a acordat atenție și creatininei, un marker esențial pentru evaluarea funcției renale, precum și fierului și capacității totale de legare a fierului (TIBC) – indicatori relevanți în contextul anemiei. În final, s-a analizat și albumina, un biomarker crucial în evaluarea stării nutriționale a organismului.
Concluzii
Echipa de cercetare a observat că indivizii care au atins venerabila vârstă de 100 de ani tind, în general, să prezinte niveluri mai reduse de glucoză, creatinină și acid uric încă de la vârsta de șaizeci de ani. Deși valorile centrale ale majorității biomarkerilor nu au arătat diferențe semnificative între centenari și restul populației, grupul de vârstnici distincți a prezentat rar extremele – fie valorile exorbitant de înalte, fie cele infim de scăzute.
Pentru a ilustra, un număr redus dintre acei centenari au avut niveluri de glucoză ce depășeau 6,5 sau niveluri de creatinină ce excedau 125 la începuturile lor de viață.
Este demn de menționat că multe dintre valorile biomarkerilor, indiferent de longevitatea individului, se situează în afara granițelor stabilite ca fiind normale în directivelor clinice. Aceasta se poate datora, cel mai probabil, orientării acestor ghiduri spre o populație mai tânără și mai robustă din punct de vedere al sănătății.
Analizând biomarkerii corelați cu șansa de a atinge venerabila vârstă de 100 de ani, echipa de cercetare a observat că, din totalul de 12 biomarkeri analizați, numai doi dintre ei (alat și albumină) nu au prezentat o legătură evidentă cu această longevitate remarcabilă. Acesta a fost un rezultat consistent chiar și după ce au fost luate în considerare variabile precum vârsta, sexul și starea generală de sănătate.
Indivizii din grupurile cu valori scăzute de colesterol total și fier au arătat o probabilitate redusă de a atinge un secol de viață comparativ cu cei având valori mai ridicate. Concomitent, persoanele cu indicatori crescuți ai glucozei, creatininei, acidului uric și markerilor funcției hepatice s-au confruntat cu probabilități diminuate de a sărbători această vârstă impresionantă.
Deși pentru anumiți biomarkeri diferențele au fost subtile, pentru alții au existat variații mai accentuate. De pildă, în cazul acidului uric, diferența absolută s-a ridicat la 2,5 puncte procentuale. Acest lucru subliniază faptul că persoanele cu valori scăzute de acid uric au avut o probabilitate de 4% de a ajunge la vârsta centenară, în comparație cu doar 1,5% din grupul cu valori ridicate.
Deși variațiile observate au fost, în mare parte, moderate, acestea indică o posibilă conexiune între sănătatea metabolică, regimul alimentar și longevitatea excepțională. Deși cercetarea nu furnizează concluzii definitive privind factorii stilului de viață sau genele ce influențează acești biomarkeri, este plauzibil să considerăm că elemente precum dieta și consumul de alcool pot avea un impact.
Monitorizarea indicatorilor renali și hepatici, alături de nivelul glucozei și acidului uric, pe parcursul procesului de îmbătrânire, se dovedește a fi o strategie înțeleaptă. Cu toate acestea, intervin și elementele de aleatoriu în atingerea unei vârste avansate, însă evidentierea diferențelor biomarkerilor cu mult înainte de sfârșitul vieții sugerează că geneticul și stilul de viață pot avea un rol esențial.
Sursa: Shunsuke Murata et al, Blood biomarker profiles and exceptional longevity: a comparison of long-lived and non-long-lived individuals during a 35-year follow-up of the Swedish AMORIS cohort, GeroScience (2023 ). DOI: 10.1007/s11357-023-00936-w
