Un anevrism este o afecțiune medicală gravă care poate avea consecințe severe asupra sănătății dacă nu este diagnosticată și tratată la timp. În acest articol, vom explora în detaliu ce este un anevrism, care sunt principalele tipuri, simptomele asociate, factorii de risc și opțiunile de tratament disponibile. Înțelegerea acestor aspecte este esențială pentru a recunoaște semnele de avertizare și a căuta asistență medicală promptă atunci când este necesar.

Anevrismele pot apărea în orice arteră din corp, dar cele mai frecvente localizări sunt aorta abdominală, aorta toracică și arterele cerebrale. Fără un tratament adecvat, un anevrism poate duce la complicații grave, cum ar fi ruptura vasului afectat, ceea ce poate pune viața în pericol. Prin urmare, este crucial să fim conștienți de simptomele și factorii de risc asociați cu anevrismele, pentru a putea lua măsuri preventive și a solicita ajutor medical în timp util.

Ce este un anevrism?

Un anevrism este o dilatare anormală a peretelui unei artere, cauzată de slăbirea și subțierea acestuia. În mod normal, pereții arteriali sunt elastici și rezistenți, permițând sângelui să circule eficient prin sistemul circulator. Cu toate acestea, atunci când un anevrism se dezvoltă, porțiunea afectată a arterei se umflă și devine mai slabă, asemănătoare cu un balon.

Mecanismul de formare a unui anevrism implică deteriorarea structurii peretelui arterial, care poate fi cauzată de mai mulți factori, precum:

Ateroscleroza: Acumularea de plăci de colesterol și alte substanțe pe pereții arteriali, ceea ce duce la îngroșarea și rigidizarea acestora.
Hipertensiunea arterială: Presiunea sângelui ridicată exercită o solicitare suplimentară asupra pereților arteriali, favorizând apariția anevrismelor.
Traumatisme: Leziunile directe ale arterelor pot duce la slăbirea peretelui vascular și la formarea unui anevrism.
Factori genetici: Unele afecțiuni ereditare, cum ar fi sindromul Marfan sau sindromul Ehlers-Danlos, pot crește riscul de dezvoltare a anevrismelor.

Localizările frecvente ale anevrismelor includ:

Aorta abdominală: Anevrismele aortice abdominale se dezvoltă în porțiunea inferioară a aortei, în zona abdomenului.
Aorta toracică: Anevrismele aortice toracice apar în porțiunea superioară a aortei, în zona toracelui.
Arterele cerebrale: Anevrismele cerebrale se formează pe arterele din creier și pot duce la hemoragii intracraniene în cazul rupturii.

Tipuri de anevrisme

Există mai multe tipuri de anevrisme, clasificate în funcție de localizarea și forma lor:

Anevrismul aortic abdominal

Anevrismul aortic abdominal (AAA) este cel mai frecvent tip de anevrism și se dezvoltă în porțiunea inferioară a aortei, în zona abdomenului. AAA apare de obicei la persoanele cu vârsta peste 65 de ani și este mai frecvent la bărbați decât la femei. Factorii de risc pentru AAA includ fumatul, hipertensiunea arterială, ateroscleroza și istoricul familial de anevrisme.

Ce este un anevrism? Simptome, tipuri, factori de risc și tratament

Simptomele AAA pot fi absente sau nespecifice, ceea ce face dificilă detectarea timpurie a afecțiunii. Unele persoane pot experimenta:

Durere sau disconfort în abdomen, spate sau flanc
Pulsații în zona abdominală
Senzație de sațietate rapidă după mese

Diagnosticul AAA se bazează pe examinări imagistice, cum ar fi ecografia abdominală, tomografia computerizată (CT) sau rezonanța magnetică nucleară (RMN). Tratamentul depinde de dimensiunea anevrismului și de prezența simptomelor. Anevrismele mici (sub 5,5 cm în diametru) sunt de obicei monitorizate periodic, în timp ce anevrismele mari sau simptomatice necesită intervenție chirurgicală.

Anevrismul cerebral

Anevrismele cerebrale, cunoscute și sub numele de anevrisme intracraniene, se dezvoltă pe arterele din creier. Acestea sunt de obicei asimptomatice până în momentul rupturii, care poate duce la o hemoragie subarahnoidiană (HSA) – o urgență medicală ce pune viața în pericol.

Simptomele unei HSA includ:

Cefalee intensă și bruscă, descrisă adesea ca „cea mai puternică durere de cap din viață”
Gât rigid
Greață și vărsături
Fotofobie (sensibilitate la lumină)
Confuzie sau pierderea cunoștinței

Diagnosticul anevrismelor cerebrale se bazează pe examinări imagistice, cum ar fi angiografia cerebrală, CT sau RMN. Tratamentul implică de obicei intervenții chirurgicale, precum cliparea anevrismului sau embolizarea endovasculară, pentru a preveni ruptura sau recurența sângerării.

Anevrismul aortic toracic

Anevrismul aortic toracic (AAT) se dezvoltă în porțiunea superioară a aortei, în zona toracelui. AAT poate fi cauzat de factori precum hipertensiunea arterială, ateroscleroza, traumatismele toracice sau afecțiuni genetice precum sindromul Marfan.

Simptomele AAT pot include:

Durere toracică sau dorsală
Dificultăți de respirație
Tuse sau răgușeală
Disfagie (dificultăți de înghițire)

Diagnosticul AAT se bazează pe examinări imagistice, iar tratamentul depinde de dimensiunea anevrismului și de prezența simptomelor. Anevrismele mari sau simptomatice necesită de obicei intervenție chirurgicală, cum ar fi înlocuirea porțiunii afectate a aortei cu o grefă sintetică.

Alte tipuri de anevrisme

Alte tipuri de anevrisme, mai puțin frecvente, includ:

Anevrismul arterei poplitee: Se dezvoltă în artera poplitee, localizată în spatele genunchiului.
Anevrismul arterei splenice: Apare pe artera care alimentează splina cu sânge.
Anevrismul arterei mezenterice: Se formează pe arterele care furnizează sânge intestinelor.

Aceste anevrisme pot prezenta simptome specifice în funcție de localizare și pot necesita tratament chirurgical pentru a preveni complicațiile.

Simptomele anevrismului

Simptomele anevrismului variază în funcție de localizarea și dimensiunea acestuia. În multe cazuri, anevrismele sunt asimptomatice până în momentul rupturii, ceea ce face deosebit de importantă detectarea timpurie prin screening-ul persoanelor cu risc crescut.

Simptomele generale ale unui anevrism pot include:

Durere sau disconfort în zona afectată
Senzație de pulsații în zona anevrismului
Modificări ale pulsului distal de anevrism
Semne de compresie a structurilor adiacente (de exemplu, disfagie în cazul AAT)

Simptomele specifice variază în funcție de localizarea anevrismului:

AAA: Durere abdominală, dorsală sau în flanc; pulsații abdominale; sațietate rapidă după mese
Anevrism cerebral: Cefalee intensă și bruscă; gât rigid; greață și vărsături; fotofobie; confuzie sau pierderea cunoștinței (în caz de ruptură)
AAT: Durere toracică sau dorsală; dificultăți de respirație; tuse sau răgușeală; disfagie

Este esențial să se solicite asistență medicală de urgență în următoarele situații:

Durere intensă și bruscă în zona afectată
Semne de ruptură a anevrismului (de exemplu, cefalee intensă și bruscă în cazul anevrismelor cerebrale)
Modificări bruște ale stării de conștiență
Dificultăți de respirație severe

Factorii de risc pentru dezvoltarea anevrismelor

Există mai mulți factori de risc asociați cu dezvoltarea anevrismelor, unii nemodificabili și alții modificabili prin adoptarea unui stil de viață sănătos.

Factorii de risc nemodificabili includ:

Vârsta: Riscul de a dezvolta un anevrism crește odată cu înaintarea în vârstă, majoritatea cazurilor apărând la persoanele peste 65 de ani.
Sexul: Bărbații au un risc mai mare de a dezvolta anevrisme comparativ cu femeile, în special în cazul AAA.
Istoricul familial: Persoanele cu rude de gradul I (părinți, frați, surori) diagnosticate cu anevrisme au un risc crescut de a dezvolta această afecțiune.

Factorii de risc modificabili includ:

Hipertensiunea arterială: Presiunea sângelui ridicată exercită o solicitare suplimentară asupra pereților arteriali, favorizând dezvoltarea anevrismelor.
Fumatul: Fumatul este un factor de risc major pentru anevrisme, în special pentru AAA. Substanțele chimice din fumul de țigară deteriorează pereții arteriali și accelerează procesul de ateroscleroză.
Nivelul ridicat de colesterol: Colesterolul în exces se acumulează pe pereții arteriali, contribuind la formarea plăcilor de aterom și la slăbirea structurii vasculare.

Anumite afecțiuni medicale sunt, de asemenea, asociate cu un risc crescut de dezvoltare a anevrismelor:

Ateroscleroza: Acumularea de plăci de colesterol și alte substanțe pe pereții arteriali poate duce la slăbirea și dilatarea acestora.
Boli ale țesutului conjunctiv: Afecțiuni genetice precum sindromul Marfan sau sindromul Ehlers-Danlos afectează structura și rezistența pereților arteriali.
Poliarterita nodoasă: O formă de vasculită care poate cauza inflamația și slăbirea pereților arteriali.

Diagnosticul anevrismelor

Diagnosticul anevrismelor se bazează pe o combinație de examen fizic, anamneză și investigații imagistice. Medicul va evalua factorii de risc, simptomele prezente și va efectua un examen fizic pentru a detecta eventuale semne ale unui anevrism, cum ar fi pulsații anormale sau mase palpabile.

Investigațiile imagistice joacă un rol crucial în diagnosticul și evaluarea anevrismelor:

Ecografia: Această metodă non-invazivă folosește unde sonore pentru a vizualiza structurile vasculare și a măsura dimensiunea anevrismului. Este deosebit de utilă în diagnosticul AAA.
Tomografia computerizată (CT): CT-ul oferă imagini detaliate ale vaselor de sânge și ale structurilor adiacente, permițând o evaluare precisă a dimensiunii, formei și localizării anevrismului.
Rezonanța magnetică nucleară (RMN): RMN-ul folosește câmpuri magnetice puternice și unde radio pentru a crea imagini detaliate ale vaselor de sânge, fără a utiliza radiații ionizante.
Angiografia: Această procedură invazivă implică injectarea unui agent de contrast în vasele de sânge, urmată de radiografii pentru a vizualiza circulația sanguină și eventualele anomalii vasculare.

Screeningul pentru anevrisme este recomandat persoanelor cu risc crescut, cum ar fi:

Bărbații cu vârsta peste 65 de ani, în special cei cu antecedente de fumat
Persoanele cu istoric familial de anevrisme
Pacienții cu afecțiuni genetice precum sindromul Marfan sau sindromul Ehlers-Danlos

Depistarea timpurie a anevrismelor prin screening permite monitorizarea atentă și intervenția terapeutică promptă, reducând riscul de complicații grave.

Tratamentul anevrismelor

Tratamentul anevrismelor depinde de mai mulți factori, inclusiv de dimensiunea anevrismului, localizarea acestuia, prezența simptomelor și starea generală de sănătate a pacientului.

Monitorizare și supraveghere medicală

Anevrismele mici și asimptomatice sunt de obicei monitorizate periodic prin examinări imagistice pentru a evalua rata de creștere și a detecta eventuale modificări. Pacienții sunt sfătuiți să adopte un stil de viață sănătos, să controleze factorii de risc modificabili și să raporteze orice simptome noi apărute.

Tratament medicamentos

Medicația poate fi utilizată pentru a controla factorii de risc asociați cu dezvoltarea și progresia anevrismelor, cum ar fi hipertensiunea arterială și nivelul ridicat de colesterol. Medicamentele precum beta-blocantele și inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) pot ajuta la reducerea solicitării asupra pereților arteriali și a riscului de ruptură.

Intervenții chirurgicale

Anevrismele mari, simptomatice sau cu risc crescut de ruptură necesită de obicei intervenție chirurgicală. Principalele opțiuni terapeutice includ:

Cliparea anevrismului: Această procedură, utilizată în special pentru anevrismele cerebrale, implică plasarea unui clip metalic la baza anevrismului pentru a opri fluxul sanguin în sacul anevrismal și a preveni ruptura.
Embolizarea: Această este o tehnică medicală invazivă ce implică introducerea unor spirale metalice sau a unui material special în interiorul anevrismului pentru a bloca fluxul sanguin și a preveni ruptura. Este utilizată frecvent în tratamentul anevrismelor cerebrale.
Protezarea endovasculară: În cazul anevrismelor aortice, se poate implanta o grefă sintetică (endoproteza) în interiorul aortei prin intermediul unei mici incizii în artera inghinală. Această procedură minim invazivă permite excluderea anevrismului din circulația sanguină.
Intervenție chirurgicală deschisă: Pentru anevrismele mari sau complexe, poate fi necesară o intervenție chirurgicală deschisă, care implică înlocuirea porțiunii afectate a aortei sau a altei artere cu o grefă sintetică sau un transplant vascular.

După o intervenție chirurgicală pentru tratarea unui anevrism, pacienții vor necesita o perioadă de recuperare și monitorizare atentă. Este esențial să se respecte recomandările medicale privind modificarea stilului de viață, controlul factorilor de risc și efectuarea controalelor de follow-up regulate.

Prevenția anevrismelor

Deși unii factori de risc pentru anevrisme sunt nemodificabili, există măsuri importante care pot fi luate pentru a reduce riscul de dezvoltare a acestei afecțiuni grave:

Controlul factorilor de risc modificabili: Menținerea unei tensiuni arteriale optime, reducerea nivelului de colesterol și renunțarea la fumat sunt esențiale pentru a preveni deteriorarea pereților arteriali și formarea anevrismelor.
Adoptarea unui stil de viață sănătos: O dietă echilibrată, bogată în fructe, legume și fibre, activitatea fizică regulată și menținerea unei greutăți corporale optime contribuie la reducerea riscului de anevrisme și a altor afecțiuni cardiovasculare.
Screeningul pentru anevrisme: Persoanele cu risc crescut, cum ar fi bărbații cu vârsta peste 65 de ani și cei cu istoric familial de anevrisme, ar trebui să efectueze periodic examinări de screening pentru depistarea timpurie a acestei afecțiuni.
Monitorizarea și tratarea afecțiunilor asociate: Controlul adecvat al afecțiunilor precum hipertensiunea arterială, diabetul zaharat și bolile cardiovasculare poate reduce riscul de dezvoltare a anevrismelor.

Prin adoptarea unui stil de viață sănătos și prin monitorizarea atentă a sănătății, putem reduce semnificativ riscul de dezvoltare a anevrismelor și de apariție a complicațiilor potențial fatale asociate acestei afecțiuni.

Dacă aveți factori de risc pentru anevrisme sau observați simptome sugestive, nu ezitați să consultați un medic pentru evaluare și sfaturi personalizate. Prevenția și detectarea timpurie sunt esențiale pentru a evita consecințele grave ale anevrismelor. Împreună, putem lua măsuri pentru a proteja sănătatea noastră și a celor dragi.

Bibliografie: